Octombrie. Vineri.

Ody doarme linistit pe canapea. Am deschis laptopul dupa cateva luni bune de absenta. As vrea sa scriu ceva, insa cuvintele nu mai “curg” atat de usor ca altadata. Poate pentru ca nu mai e el, poate pentru ca nu mai sunt nici eu la fel sau pur si simplu nu mai e timp. Muncesc si dorm in cea mai mare parte a timpului, aproape ca nu inteleg nimic din trecerea zilelor, nu stiu cum a trecut aproape tot anul 2013 si 2043 mi se pare atat de departe…

Sper ca toata nebunia de anul acesta sa treaca repede, chiar am nevoie de liniste.

E deja octombrie, aproape ca ma bucur de venirea iernii, imi astept costumul de ski (da, eu astept asa ceva) si sper sa vina vara inapoi cat mai repede (aici ma recunosc).

S-au intamplat atatea anul acesta. Am caine. De aproape 6 luni am un catel fantastic, e tot ce mi-am dorit de la un animal vreodata. De cateva zile un motan rebel vine la mine in casa, mananca mancarea lui Ody, doarme cateva ore si pleaca iar. ACum doua zile si-a ad...