,,Iubirea înseamnă bucurie, comuniune, dăruire.”
Iubirea nu are simţul datoriei. Orice îndatorire este o povară, o formalitate. Iubirea înseamnă bucurie, comuniune, dăruire.
Ea nu este formală, ci informată. Omul care iubeşte nu consideră niciodată că a făcut suficient. El este convins că ar fi putut face mai mult pentru celălalt. El nu se gândeşte niciodată în termenii: „Acum, îmi este obligat“.
Dimpotrivă, se simte obligat el însuşi, căci iubirea sa a fost primită, pentru că darul său a fost acceptat. Omul care îşi face datoria gândeşte altfel: „Sunt un om superior, ieşit din comun, spiritual. Priviţi cum îi slujesc pe cei din jur!” Aceşti slujitori ai umanităţii sunt cei mai perverşi oameni din lume. Dacă oamenii ar scăpa de ei, ar simţi o mare uşurare. Oamenii ar dansa, ar cânta, s-ar bucura din nou.
Secole l...