,,Iubirea înseamnă bucurie, comuniune, dăruire.”
Iubirea nu are simţul datoriei. Orice îndatorire este o
povară, o formalitate. Iubirea înseamnă bucurie, comuniune,
dăruire.
Ea nu este formală, ci informată. Omul care iubeşte nu
consideră niciodată că a făcut suficient. El este convins că ar fi
putut face mai mult pentru celălalt. El nu se gândeşte niciodată în
termenii: „Acum, îmi este obligat“.
Dimpotrivă, se simte obligat el însuşi, căci iubirea sa a fost
primită, pentru că darul său a fost acceptat. Omul care îşi face
datoria gândeşte altfel: „Sunt un om superior, ieşit din comun,
spiritual. Priviţi cum îi slujesc pe cei din jur!” Aceşti
slujitori ai umanităţii sunt cei mai perverşi oameni din lume. Dacă
oamenii ar scăpa de ei, ar simţi o mare uşurare. Oamenii ar dansa,
ar cânta, s-ar bucura din nou.
Secole la rând, rădăcinile voastre au fost tăiate, otrăvite.
Aţi învăţat să vă temeţi de iubirea de sine – și fără ea iubirea
altora nu este posibilă. Cine se iubeşte pe sine se şi respectă pe
sine. Cine se respectă pe sine îi respectă şi pe ceilalţi, ştiind
foarte bine că: „Aşa cum sunt eu, sunt şi ei. De vreme ce eu mă
bucur de iubire, de respect, de demnitate, cu siguranţă la fel se
bucură şi ei“.
El ştie că, în esenţă, noi suntem una, că principiile din care
suntem alcătuiţi sunt aceleaşi. Ascultăm cu toţii de aceeaşi lege.
Buddha a afirmat literal acest lucru: Aes dhammo
sanantano (Ascultăm cu toţii de aceeaşi lege eternă).
La nivelul detaliilor părem uşor diferiţi de ceilalţi. Acest
lucru creează varietate, frumuseţe. La nivelul esenţei însă, facem
cu toţii parte integrantă din aceeaşi natură.
Cel care se iubeşte pe sine se bucură atât de mult de
iubirea sa, devine atât de fericit, încât iubirea lui începe să se
reverse şi în afara lui, asupra celorlalţi.
Acest lucru este absolut garantat, căci este o lege a iubirii!
Iubirea nu poate exista dacă nu intra în comuniune cu
altcineva. Nu poţi să te iubeşti la infinit numai pe tine
însuţi,..
Ajungi sa înţelegi destul de rapid că dacă iubirea unei
singure persoane este atât de beatifică, această fericire poate
deveni chiar mai mare dacă o împărtăşeşti cu alţii.
fragment din cartea – Iubire, libertate și solitudine,
Osho.
