Atât de mulţi oameni au intrat şi au ieşit din viaţa mea, încât acum nu mai sunt în stadiul ăla patetic în care încerc cu disperare să îi ţin alături de mine. Acum merg mai mult pe ideea ''hmm, se pare că minunatul/minunată vrea să plece, ia să îi facem puţin vânt, să se ducă mai repede''.După ce nu îţi mai pasă de ceea ce e inutil, înveţi să te bucuri cu adevărat de tine însuţi. Nu am de gând să mai tolerez oameni care îmi ocupă timpul cu dramele lor existenţiale total lipsite de rost. Nici cu cei care nu te întreabă niciodată ''tu ce drac faci, fraiere, că eu tot vorbesc şi de tine nu ştiu nimic?''. Am terminat-o cu ascultatul, sfaturile pe care oricum le dau degeaba, căci abia când se adeveresc sunt înţelese cu adevărat, dar şi cu ajutorul necondiţionat. Vă scriu asta, deoarece sunt convinsă că nu sunt singura care a fost luată de proastă, sau de ''stâlp veşnic al plângerii patetice''. Nu mai lăsaţi niciun om care nu mer