setat, însetat să gândesc
în adevărat și fals mă
prind mințind când zic că
mâna mea de aici nu-i aici
nici trupul meu
nici cârcăleala acestei scrieri
e acolo !
ca-n bancul cu măgarul lui bulă
ca-n poanta cu una mie nu-i rândul tău
însetat de viață ung feliile zilei
cu moarte
că ori de câte ori mă caut unde eram
nu mă găsesc
și ori de câte ori mi-e sete
mănânc sticlă după sticlă
am dovada dopurilor
și setea rămâne ca un copil
care crește mâncând
și vrea de mâncare

însetat după adevăr
mă mint în dragoste
în izvorul de neînțelegeri al vorbelor
pe care le folosim în definiții
în fântâna ce stă peste sete și apă
în apa asta în care îmi clătesc ochii
cu luminile umbrelor
ce mă conturează