Cade tot cerul pe pământ odată cu fulgiiFrigu-i împleteşte cu măiestrie-n perdeaÎngrămădiţi pe garduri, ghemuiţi precum rugiiÎi mângâi şi-i modelez cu mâna în mărgeaFulgii mă răsplătesc printr-o horă încinsăPlutesc în infinita zare peste ariniZburdând unul după altul prin iarna învinsă,Printre fructele negre atârnate-n salcâmiLacrima-mi pune sigiliu pe caldele buzeScriu, cu miez de lumină, ondulând un rândDesenez pe zăpadă-n zori chipul unei muzeRăsărit din dorul nocturn al