Urmărisem procesul creării acestei cărți de pe margine. Adina Giurgea îmi povestise cu entuziasm, de la nivel de idee, că are în plan un volum colectiv, cu întâmplări reale din viața de părinte. Mă cucerise deja.

Îmi plac poveștile de viață. Sunt psihoterapeut. Desprind sensuri, caut tipare și învăț din poveștile clienților mei, împreună cu ei, în fiecare zi.

Citisem multe postări emoționante pe platforma Adinei Părinți pe sârmă: instantanee de zbucium părintesc, cu tâlc, demne de a fi transmise lumii întregi.

Apoi a venit invitația pe grupul Facebook, să contribuim la scrierea cărții. Ceva mă chema și pe mine, ceva mă ținea pe loc.

Găseam tot felul de contra-argumente. Cum că sunt deja o bunicuță care a depășit stadiul de părinte. Cum că sunt psihoterapeut și autor: aș veni cu o atitudine de expert care poate ar face notă discordantă. Cum că am deja prea multe proiecte și nu apuc să scriu la cartea pe care o am în lucru.

Am fost la curent și cu weekendul creativ al echipei fantastice care s-a reunit la Brașov, din alte colțuri ale țării, ca să îmbine poveștile și să dea contur cărții.

Mă zgândărea un regret că nu am făcut parte din ceva atât de frumos, că nu am pus și eu osul să o ajut pe Adina.

Așa că pe ultima sută de metri nici nu mai știu care dintre noi două a venit cu propunerea. Cert este că am oprit manuscrisul în drumul lui spre tipar, ca să scriu câteva cuvinte și eu pe copertă.

Am citit presată de timp, în zile complicate și nedormite, la ore imposibile. După miezul nopții și mult înainte de răsărit. Într-un colț al casei din care să nu-mi trezesc familia și într-un avion.

Deși îmi făcusem o părere de la primele două povești, nu am putut să sar niciun rând. M-am delectat cu gustul „dulce-amar” al acestei cărți până la ultimul cuvânt.

Povești pe sârmă este o carte savuroasă despre momente cheie în familie, văzute prin ochi diferiți, trăite din piepturi diverse, dar care toate îți lasă un sentiment de împreună. Aparținând.

Îți trebuie un trib întreg ca să crești un copil, spun africanii. Dacă nu ai tot satul sau o familie mare aproape, îți recomand Părinți pe sârmă. Îi poți aduce în casa ta prin cartea aceasta. Poveștile lor sunt poveștile tale. O să râzi, o să plângi, o să te simți înțeles și văzut, o să fii împreună cu oameni ca tine. Care și ei se străduiesc. Care și ei se-mpotmolesc. Care și ei obosesc. Dar mai încearcă o dată să fie un părinte mai bun. Suficient de bun.

Să fii părinte cred că este cel mai frumos, dar și cel mai greu rol din lume. Doi ochișori cu luminițe te pot face să te simți iubit cum n-ai fost niciodată. Aceiași doi ochișori, speriați și triști, te fac să te crezi cel mai rău om de pe Pământ și să te rușinezi. În nicio altă relație nu te doare mai tare când nu știi ce să faci sau când greșești. Nimic nu te provoacă mai mult să îți amintești… Niciunde nu ești mai stimulat și mai motivat să înveți și să crești. Asta îți spune această carte.

„Anii sunt scurți, iar nopțile lungi” pentru un părinte. Experiența creșterii unui copil îți fură timp personal, dar îți dilată sufletul și-ți extinde mintea. Îți face trupul rezilient în multe feluri. Odată cu trăirile puiului tău, evantaiul emoțiilor tale se desface spectaculos. Între extaz și agonie poți trece în câteva clipe, dus-întors, amețitor. Tot cartea zice asta.

Povești pe sârmă este un loc sigur pentru atunci când te simți nesigur și singur. Pentru atunci când mai vrei o perspectivă. Pentru atunci când ai nevoie de un plus de încredere în tine.

Aceste povești sunt resurse. Experiența împărtășită cu generozitate îl așază mai bine în matcă pe autor și îl inspiră pe cititor. Amândoi sunt îmbogățiți.

Aceste povești sunt un mod subtil de învățare. Ele nu te învinovățesc, nu te rușinează pentru ce nu știi. Te acceptă și te îndrumă aproape imperceptibil să încerci lucruri noi…

Să ceri iertare unui boț de om. Să faci balansul între rolurile tale de femeie și mamă. Să te lasi inspirat de copii. Să guști reușita de a fi un părinte bun și să fii mândru de copilul tău când face ceva grozav. Să trăiești cu prezență și cu simplitate. Să depășești rușinea prin puterea prieteniei. Să fii un părinte creativ. Să planifici vacanțele. Să trăiești cu recunoștință pentru sănătate. Să pui limite adecvate pentru tine și pentru copil. Să îți înțelegi și să îți ierți propriul părinte. Să ajuți alți părinți. Să vorbești copiilor despre divorț. Să conții emoțiile copiilor. Să depășești situații critice. Să descoperi lecția pierderii.

Mi-am luat din paginile cărții și două vorbe înțelepte pentru cabinetul de psihologie:
Mamă împlinită, copil fericit!

Ești suficient de în siguranță pentru a te îndrăgosti de viață și a-ți asuma riscurile ei. (Deb Dana)

Mai găsești aici: Pagini de jurnal. Lucruri de ținut minte. Umor. Ponturi și idei năstrușnice. Perlele copiilor și legile lui Murphy în familie.

Vei afla cum te poate purta experiența de părinte către vindecarea copilului interior, către saltul psihologic și vindecarea traumei transgenerationale.

Vei întâlni adevăr necosmetizat despre teme majore: Sarcină. Naștere. Înțărcare. Viață cu gemeni. Copil bolnav. Depresie. Perfecționism. Burnout parental. Cuib rămas gol. Mituri. Judecăți. Gura lumii. Lucruri enervante. Gafe. Regrete și vini. Resurse personale și exterioare. Regăsire de sine. Rutine. Principii. Bucurii. Miracole.

Chiar și cele mai dureroase povești au și un sens pozitiv: cu acceptare, cu iertare de sine și de celălalt și cu speranță pentru viitor.

„Poveștile înseamnă iubire și fără ele viața e mai săracă”, spune Adina Giurgea și cartea aceasta îi dă mare dreptate.