Autor: Vasile A.
Ieșeanu; (
Mulțumesc poetului Ovidiu
Oana-pârâu pentru
poemul „Seceta” care mi-a inspirat acest poem!)
Seceta a venit în România
odată cu comunismul în '47 în chinuri triste!
Oare întâmplător?...
Îngrozitoare moarte!
Ca o profeție a înfometării
în „deceniul negru” ...a slavei ceaușiste,
Totul, parcă scris, în a
Universului carte!
Căci mă întreb și azi,
intrigat și siderat...
Oare seceta nu a fost a
Universului răsplată?...
Pentru lașitatea la
Ultimatumul stalinist de a nu fi luptat!
Pentru Basarabia și
Bucovina și frați noștri abandonați prădătorilor, ca
plată!
Mulți înțelepți, ai Greciei
antice,
Au văzut destinul ca
întâmplări de noi determinate;
Democrit în ethos –
înseamnă caracter, român voinice!
Anaximandru ca „justiții
imanente” de noi predestinate!
De aceea,noi românii, ne
merităm amara soartă!
De eternă pradă: nici
cuceriți, nici cuceritori!
Dar mereu prădați,
închinându-ne umili, în genunchi, la Înalta
Poartă!
Prădați fără scrupule de
Marii Prădători!