prea scurtă pentru a fi povaţă
fiecare îşi poartă în sine veşnicia
dar de cele mai multe ori se uită dincolo de cuvinte
şi nu caută ce-i trebuie ci doar ce crede că îşi doreşte
unde îţi este inima? ai întrebat
şi toate temerile s-a răscolit ca pulberile înălţate-n fapt de seară
pentru că nu mai ştiam pe unde îmi pribegeşte inima
fusese o vreme când umblam nedespărţiţi
apoi eu m-am oprit învârtind roata olarului în gol
iar ea a plecat să mă-ntregească şi să mă aducă acasă
m-am ridicat, mi-am adunat cuvintele
şi-am ieşit trecând dintr-o viaţă în altă
căutând-o şi povestind-o în cuvinte puţine
nu îţi dori ceea ce nu-ţi trebuie
şi nu lua cu ţine mai mult decât poţi duce
pentru că inima va face pace încălzindu-ţi bătrâneţile