O distanță de mii de km începe întodeauna cu primul pas. Și nu contează când începi ci cum începi. Î-mi place un proverb Turcesc care spune: ,,Nu contează cât de departe ai ajuns pe drumul cel rău, totdeauna poți să te întorci pe drumul cel bun,,

De mic copil aveam o problemă cu publicul. Eram rușinos și eschivam de a vorbi în public de fiecare dată când trebuia să o fac. Profesoara de Istorie intenționat mă impunea să răspund tema de acasă în fața clasei.

Pe parcursul a cinci clase gimnaziale și trei ani de liceu am fost martor la o transformare ce nu mi-am dorit-o nici-odată și nici nu am intuit să o văd cândva în mine. M-am îndrăgostit de publicul larg și acesta a devenit visul meu, de fiecare dată mai mare și mai mare.

Totul datorită unui profesor care a crezut cândva într-un băiat cu mici abiții ce licăreau undeva în adâncul ochilor timizi. Un profesor care a semănat o sămânța la timpul potrivit iar alții au avut grijă să o ude și să-i acorde atenția necesară ca aceasta să cească și să de-a roadă.