Vreme de toamna tarzie. Un vant urat care iti usca pielea si madularele. O semi burnita nu iti dadea voie sa te misti pe strazi in voie, iar stergatoarele scartaiau in continuu. Nu-ti venea sa iesi la plimbare, nici daca ar fi fost ultima din viata ta. Cu toate astea, mai vedeai razlet cateun om pe ici pe colo, fie ca iesise la cumparaturi sau sa resolve ceva ce nu suporta amanare. Umbrele multe, mai negre sau mai viu colorate.

Trebuia sa ma intalnesc cu un domn despre care nu stiam nimic, intr-o problema care ma framanta de ceva vreme. Mi s-a zis ca e de incredere, nu foarte scump, de buna credinta si destul de saritor. De cate ori auzisem asta…cine mai crede ca sunt oameni din-astia pe pamantul asta, in care toata lumea are un interes? Mai ascuns sau nu…

Nu m-am pregatit deloc pentru intalnirea asta. Si asa stiam ca nu folosea la nimic. Din pacate oamenii nu mai sunt interesati de cine esti si ce faci, ci de cat de “folositor” le-ai putea fi. Nu mai cred de ...