Bufonul de la Drept

X era membru în baroul unui anumit județ, lector universitar la Facultatea de Drept și homosexual. Și cum outing-ul era pentru el tabu alegea să își satisfacă aspirațiile neîmplinite într-o manieră lipsită de etică și profesionalism de multe ori chiar peste limitele legii.

O disonantă cognitivă sau o escapadă permanentă, căsnicia lui (cu o femeie), la fel și cei doi copii obținuți prin fecundare in vitro, erau masaj erotic pe lângă alte fapte care prin natura lor puteau fi reiterate zilnic sau chiar mai des având consecințe nefaste și asupra celor care nu puteau să renunțe la interacțiunea cu el, la fel cum nici proximitatea unor persoane vulnerabile pe care le putea supune la abuzuri semantice sau de alte naturi nu putea să îi vindece zbuciumul interior de a nu se împăca cu ceea ce era.

La prima vedere tipul era o prezență plăcută. Șugubăț, literat, dar foarte sfidător când punea emfază pe cat de mult știe nu cum să explice sau cat transmite individul avea audiențe record atât la cursuri cat și la seminarii. Nu pentru că disciplina pe care domnia sa o preda prezenta vreun interes sau importanță ci pentru că omul făcea spectacol.

La fel cum a procedat și la unul dintre examene. Pentru a preveni fraudele le-a cerut studenților să își închidă telefoanele și să le așeze în grămezi pe rândurile rămase libere în amfiteatru. În timp ce lumea scria a început domnul doctor să eșantioneze rigoarea respectării “metodologiei”. La un moment dat a “extras” un telefon roșu cu clapetă a cărui proprietară și-a confirmat statutul. Și începe omul să-i ceară pin-ul. Pe care îl primește fără prea multe împotriviri. După care începe să caute prin meniu unde dă în cele din urmă la “ciorne” de ceva care îi suscită interesul. Materiale compromițătoare chipurile… în format digital în epoca în care Android nu era nici măcar un proiect în conștiința dezvoltatorilor de sisteme de operare mobile.

A pus-o omul să își întocmească singură proces verbal prin care recunoștea că a încercat să promoveze examenul prin fraudă și că este o infractoare. După care o elimină din examen și spune că dacă se gândește bine ar mânca ceva dulce.

Acum de unde până unde o fi interpretat Măria Sa demiurgul jurisprudenței ca tentativa o simplă reprezentarea mentală nepusă în aplicare probabil că nu știe nici conștientul lui. Ăla de sub care sublimează exhibiționismul pervers și aviditatea patologică de a fi în centrul atenției printr-o conduită socială și profesională de penibil frustrat.

Dacă studenta respectivă și-ar fi făcut în apartament o raclă sau un altar cu al lui chip și ar fi început să îi stropească la miezul nopții poza cu vopsea roșie sau să-i înțepe ochii (din poză) cu ace pentru ritualuri Voodoo și i-ar fi venit poliția la ușă să o aresteze pentru tentativă sau chiar vătămare corporală ar fi fost la fel de absurd. Nu e totuna a-ți propune sau a-ți dori să faci ceva cu a încerca să pui acel ceva în aplicare.

Speța a fost dată uitării după ce inițial ăsta a făcut circ că o să întocmească referat de exmatriculare, dar s-a răzgândit pentru că studenta i-a comunicat că regretă fapta. Anii au trecut și aflu din presă că dom profesor e audiat de DIICOT ca martor… repet… ca martor într-un dosar de corupere de minori în care mai erau implicați un membru al unei formații foarte cunoscute din România și un om de afaceri care la ora respectivă era clientul lui domnu’ avocat. Mă întreb ce brisca mea ar fi putut să facă ăsta să atragă după sine calitatea de martor într-un asemenea dosar. Prin birou oare? Deontologul de el…