Mda, știu, postez recenzia asta cu mult timp după ce toată
nebunia și tot entuziasmul legat de cartea asta s-a spulberat déjà.
Dar pe de o parte mi-am dorit să fie așa, să nu citesc cartea
doar pentru că e în trend, căci doar astfel pot ieși de sub
influența zecilor de articole și recenzii din blogosfera
românească, pe care le vizualizez aproape zilnic, și care m-ar fi
făcut să văd romanul ăsta prin prisma lor. Pe de altă parte nu a
apărut un moment mai bun de a lectura cartea datorită unei lungi
”to do list”.
Până acum cred că până și cei care nu au citit cartea și
nici nu au văzut filmul tot știu despre ce e vorba în
Marțianul lui Andy Weir. Pe scurt: echipajul lui Ares 3 a
ajuns pe Marte unde pe perioada a două luni trebuie să exploreze
planeta, să adune mostre, să facă cercetări. Din cauza unei furtuni
puternice misiunea este abandonată după numai câteva zile, iar din
cei șase membri ai echipajului doar cinci supraviețuiesc și se află
pe lungul drum de întoarcere spre Terra.
Totuși povestea nu este despre ei, ci despre Mark Watney, al
șaselea membru al echipajului, despre care s-a crezut că e mort,
dar printr-o minune nu era. Doar că nici nu avea cum să
supraviețuiască prea mult, deoarece resursele îi erau limitate iar
Marte nu e deloc prietenoasă cu vizitatorii.Și după cum cred că începeți să vă dați seama, Mark
devine un Robinson Crusoe „naufragiat” pe o altă planetă, unde
lipsa atmosferei l-ar ucide în câteva secunde, frigul crunt în
câteva minute, iar foamea în câteva luni. Deci nu prea are șanse să
trăiască încă aproape patru ani până la misiunea Ares 4, cea care
l-ar putea salva. Bineînțeles dacă Mark ar fi fost fără șanse de
supraviețuire atunci nu ar mai fi existat povestea asta. După ce
își analizează întreaga situație eforturile lui Mark se îndreaptă
în două direcții majore, una este producerea hranei, iar cealaltă
găsirea unei modalități de comunicare cu Pământul, căci tocmai
antena care făcea legătura cu NASA e cea care aproape l-a ucis. Cu
hrana o scoate la capăt, căci Mark e botanist și găsește o metodă
de a cultiva cartofi și una de a produce apă, care aproape îi
aruncă în aer habitatul. Cât despre comunicare, găsește o soluție
și pentru asta, face o excursie și recuperează
Pathfinder-ul, lander-ul NASA ajuns acolo în
1997.
Bineînțeles că nu totul va decurge ușor nici chiar după
stabilirea unui mijloc de comunicare cu Pământul, că deh, ce v-am
povestit până acum e doar un sfert din carte. Ce alte peripeții îl
așteaptă pe Mark și cu reușește să se întoarcă pe Terra (da, se
întoarce pe Terra, ce vreți, e roman american, iar povestea se
termină cu bine) puteți descoperi lecturând Marțianul
romanul lui Andy Weir apărut în română la editura Paladin și tradus
de Iulia Anania.
Dacă povestea vă intrigă și doriți să aveți cartea în
bibliotecă, vă recomand următoarele linkuri de
achiziție:
- de la elefant.ro
- de la libris.ro
- de la bookcity.ro ori de-l vreți în engleză de la
okian.ro
Lectură frumoasă!
