Viața în Osborne devine din ce în ce mai complicată
pentru Makani Young. A trecut mai bine de un an de la incidentul
traumatic, care a dus la mutarea acesteia alături de bunica ei în
orășelul din Nebraska. Cu toate că și-a făcut prieteni, a avut
parte și de-un fling care a condus la ceva mai mult, Makani încă se
gândește la episodul care a condus-o în acest punct. Dar asta nu e
tot. Viața armonioasă din Osborne este înnegurată de o crimă,
victima fiind o adolescentă populară care mergea la același liceu
ca Makani. Toate suspiciunile se îndreaptă spre Ollie, adolescentul
retras, outsiderul liceului, dar și băiatul care a cucerit-o pe
Makani. Lucrurile se complică din ce în ce mai tare când are loc a
doua crimă, lucru ce confirmă că Osborne trebuie să facă față unui
criminal în serie.
„Trecuse atât de mult timp de când Makani nu mai
simțise o fericire pură, neștirbită de nimic, încât uitase că, de
multe ori, poate durerea la fel de mult ca tristețea. Declarația
lio îi străpunse inima, precum un cuțit aruncat cu dibăcie. Era
genul de durere care o făcea să simtă că
trăiește.”
E cineva la tine acasă
este cel de-al doilea roman citit de mine semnat de Stephanie
Perkins, primul fiind Anna și sărutul
franțuzesc, un roman romance young adult care
mi-a plăcut. De data aceasta, Stephenie Perkins și-a schimbat genul
la 180 de grade (și nu 360, pentru că avem și-aici romance),
scriind un roman care se află la granița YA-ului, cu cea
thriller/horror.
Povestea funcționează ca un slasher adus în
actualitate, care mi-a amintit de franciza Scream, în
care adolescenții trebuie să facă față unui criminal în serie, să
urmărească tiparul acestuia și să-l demascheze. Makani Young
împreună cu prietenii ei trebuie să supraviețuiască în micul
orășel, gândindu-se dacă ar intra sau nu în tiparul criminalului în
serie și-n același timp să se lupte cu propriile secrete, posibila
conexiune între ei și victime. În același timp Makani se află
într-o situație neobișnuită, fiind singura care a avut o relație cu
Ollie, care este văzut ca primul suspect.
Mi-a plăcut foarte mult că există diversitate în
ceea ce privește personajele și orientarea lor sexuală. Structura
romanului și perspectiva narativă m-a făcut să citesc cartea
repede. Scenele de crimă au fost descrise într-un mod bizar, care a
ajutat în extinderea misterului în ceea ce privește tiparul
criminalului. Relația dintre personaje mi s-a părut altfel, am
apreciat foarte mult că între personajul principal și prietenii ei
au existat interacțiune și nu au fost doar „anexe” pentru
narațiune. La fel și-n cazul relației romantice, abordarea a fost
diferită, pentru că atât cititorul, cât și personajul principal,
are dubii în privința nevinovăției acestuia.
Din punctul meu de vedere, deznodământul ar crea o
oarecare controversă sau mai bine zis, te-ar pune pe gânduri,
pentru că un astfel de motiv pentru un lanț de crime eu n-am mai
întâlnit. Încă sunt indecis, dacă am fost plăcut surprins sau nu,
pentru că într-adevăr motivul și identitatea criminalului m-a pus
pe gânduri.
