„Este o poveste despre corpul meu, despre foamea mea, dar în cele din urmă, este o carte despre a dispărea și a te pierde, și despre a vrea atât de mult să fii văzută și înțeleasă. Este o carte despre a învăța, oricât de lent, să-ți dai voie să fii văzută și înțeleasă.”
Este greu să analizezi și să împărtășești o opinie despre o carte de non-ficțiune cum e cea de față. Dacă n-aș fi știut tematica autobiografiei, nu cred că aș fi putut lega la prima vedere o conexiune între titlul cărții și subiect. Cum spune spre final și Roxane, i-a fost foarte greu să scrie și să publice această carte autobiografică, pentru că scriind ajungi să descrii și să retrăiești acele momente nefaste ale vieții care sunt sursa cicatricilor, rănilor încă deschise și bineînțeles motivele pentru care ajungi să duci o luptă internă între corp și minte, corp și suflet și a...