„How my life has changed, and in other ways, hardly at all!”. Investigațiile unui câine urmărește un neîntrerupt șir de gânduri ale eroului de-a lungul vieții sale. Contemplația sa face ca șirul de evenimente să „plutească”, nimic din ce descrie nu se întâmplă concret prin acțiune, ci doar prin cum le vede el și ce încă simte. Pare că tot ce trăiește rămâne cu el, toți „câinii” cu care a interacționat, toate spusele lor, toate imaginile cu ei sunt descrise în amănunt…

Timpul nu este marcat, anii, lunile, zilele nu sunt precizate. În microuniversul eroului parcă nici nu este inventat. Deși, un fel clar în care cititorul își poate da seama de trecerea lui este stilul diferit în care câinele gândește. Dacă la inceput descrie impresionat și șocat în același timp în amănunt interacțiunea cu un grup de străini, spre mijlocul firului narativ putem observa cum gândirea lui se axează pe câini în general, pe fe...