„How my life has changed, and in other ways, hardly at all!”. Investigațiile unui câine urmărește un neîntrerupt șir de gânduri ale eroului de-a lungul vieții sale. Contemplația sa face ca șirul de evenimente să „plutească”, nimic din ce descrie nu se întâmplă concret prin acțiune, ci doar prin cum le vede el și ce încă simte. Pare că tot ce trăiește rămâne cu el, toți „câinii” cu care a interacționat, toate spusele lor, toate imaginile cu ei sunt descrise în amănunt…

Timpul nu este marcat, anii, lunile, zilele nu sunt precizate. În microuniversul eroului parcă nici nu este inventat. Deși, un fel clar în care cititorul își poate da seama de trecerea lui este stilul diferit în care câinele gândește. Dacă la inceput descrie impresionat și șocat în același timp în amănunt interacțiunea cu un grup de străini, spre mijlocul firului narativ putem observa cum gândirea lui se axează pe câini în general, pe felul lor de a fi, pe întrebările pe care și le pun sau nu. Prin asta ne putem da seama de o considerabilă experiență dobândită de către erou, fapt ce, natural, vine doar prin maturizare.

Filosoful canin, pe cât trece prin viață, putem vedea cum lumea i se schimbă prin simplul fapt că felul în care o vede se schimbă. Începe să nu mai descrie acțiunile celorlalți câini, ci aspectul lor, statutul lor, „succesul” lor, cum se vede el în relație/ asociere cu ei, se compară și detestă tot ce îi este prezent. Este în căutarea răspunsurilor, deși este iritat de întrebări, se contrazice deseori, dar…nu se oprește din a se gândi, din a cerceta cu mintea.

„Investigațiile unui câine” este mai degrabă scrisă sub forma unui eseu. Vocea autorului trece printr-un șir de schimbări pe cât înaintăm în narațiune. Dacă la început era preocupat cu alti indivizi, spre sfârșitul „discursului” își pune întrebări despre întreaga populație canină și aspiră la o evoluție intelectuală a ei. „Investigațiile unui câine” propune o evoluție a caracterului discretă, iar percepțiile sunt schimbate gradual. Spre final ajunge la o viziune aproape nihilistică asupra „involuției” generațiilor. Propune o teorie a unei continue îmbătrâniri, degradări, declin al mentalităților: cu cât cineva are mai multă istorie în spate cu atât este mai puțin demn de admirație, indiferent cât progres ar aduce generația acelui individ.

Investigațiile unui câine este o satiră adusă la adresa oamenilor. Vocea naratorului poartă masca unui filosof primitiv ce nu își poate imagina o ființă cu o inteligență mai dezvoltată decât a sa. Câinele nu percepe existența oamenilor. Este într-un continuu conflict interior cu neputința sa de a își comunica ideile, iar o mare „vină” este purtată de firea comună a celorlalți câini. Asemeni oamenilor, revolta Câinelui cu universul în care traieste este născută dintr-o revoltă față de sine.

Titlu și autor: „Investigațiile unui câine” de Franz Kafka
Titlu original: „Forschungen eines Hundes” (germana), „Investigations of a Dog”
Editura: Penguin
An apariție: 1922, 2018 (Editura Penguin)
→ Puteți cumpăra cartea aici.