Un râu lung și luminos o
prezintă pe Mickey într-o etapă vulnerabilă a vieții ei. Lucrând
într-un cartier mărginaș din Philadelphia, ca ofițer de poliție,
procesul devine o rutină, pentru că majoritatea victimelor sunt din
cauza supradozelor. Doar că o zi oarecare a devenit una atipică,
atunci când la locul faptei Mickey nu poate să nu fie atentă la
detalii și declară de data aceasta că nu e vorba despre o
supradoză, ci despre o omucidere. Este pusă într-o postură nouă,
neobișnuită în cariera ei de ofițer și în același timp se luptă cu
proprii demoni, deoarece apar din ce în ce mai multe victime, un
tipar este identificat de autorități, un tipar din care face parte
și sora ei. Cu teamă, tânăra își face meseria, cu toate că
următorul apel ar putea s-o conducă la un cadavru care ar putea fi
chiar sora ei. Speră că e doar o coincidență și că sora ei, Kacey,
e doar într-o altă fază de-a ei. În timpul investigației misterul
se adâncește din ce în ce mai tare, sora ei e de negăsit, iar acest
lucru o macină foarte mult, deoarece relația lor nu se afla în cele
mai bune condiții. Mickey duce o luptă emoțională continuă,
consideră că și-a pierdut sora și că nu a reușit vreodată s-o aducă
pe drumul cel bun. Ancorat în prezent, dar și-n trecut, romanul
scriitoarei Liz Moore este unul social, familial cu o abordare de
mister, având în centru o protagonistă cu o tărie
desăvârșită.
„Acesta a fost secretul pe care l-am aflat în acea
zi: niciun toxicoman nu vrea să fie salvat. Cu toții vor să se
cufunde înapoi, să se lase înghițiți de pământ, să continue să
doarmă. Când sunt sculați din morți, pe fața lor se citește
ură.”
„Ne-am îndepărtat tot mai mult una de cealaltă.
Fără ea, singurătatea mea a devenit cumplită, un murmur grav, un
mădular în plus, o cutie de tinichea pe care o târam după mine
pretutindeni.”
Un râu lung și luminos a fost
o mare surpriză pentru mine, deoarece n-am avut parte doar de un
mister, un roman polițist, ci de-un roman care integrează misterul
în multe alte teme cum ar fi condiția socială, familia și
copilăria. Romanul este unul emoționant, poate greu de digerat
pentru unii din prisma temelor abordate și a problematicii. Nu în
ultimul rând, mi-au plăcut planurile temporale care sunt
alternative (acum & atunci) și au făcut ca lectura să fie mult mai
interesantă, alternând între prezent și trecut, între problemele
protagonistei din copilărie, cât și din prezent.
Ajungem să cunoaștem protagonista din toate unghiurile
posibile, pornind de la crimele care au loc în cartier, care o fac
mereu să se gândească la sora ei și la ce-a provocat ruptura
relației lor, până la ea ca mamă, regretând foarte mult că nu
reușește să stea mai mult cu fiul ei din cauza meseriei. Familia
este prezentată ca un prim factor în relația lui Mickey cu Kacey,
deoarece a fost prima etapă care le-a zdruncinat relația. Pierderea
mamei din cauza drogurilor, iar mai apoi abandonul tatălui, au
condus către diferite drumuri în relația lor, Kacey nealegând calea
cea bună. Toate aceste evenimente au avut consecințe atât pentru
ea, cât și sora ei, iar unele trăiri sunt recapitulate,
nedorindu-și de multe ori să și le amintească. Prin protagonistă,
scriitoarea reușește să atingă un subiect destul de amplu și
sensibil, cum ar fi adicția de droguri, care reprezintă un pericol
social, dar care este tratat cu o verosimilitate excepțională.
Întreaga dramă familială are foarte multe nuanțe și pe parcursul
romanului, am ajuns să fiu mai interesat de personaje, decât de
misterul în sine.
Cu toate că există un mister, acesta pare uneori
pasager, ca o anexă a conflictului psihologic, urmărind de fapt
efectele îndelungate ale acestuia asupra personajului principal,
care pare dominat de trăirile sale, ca și cum încearcă să se
împartă în bucăți, pentru a reuși să împace pe toată
lumea.
Dacă v-a plăcut „Obiecte ascuțite” de Gillian
Flynn, cred cu desăvârșire că veți adora și acest
roman.
Nota: 9.5/10
Titlu: Un râu lung și luminos
Autor: Liz Moore
Editura: Leda Bazaar (Editura Corint)
Recenzie: Claudiu
