mi-e greu să încep postarea asta...
încă sunt sub puternica impresie a ceea ce am trăit zilele
astea...
e o experiență, o trăire foarte personală, intimă, ce greu
poate fi exprimată în cuvinte...
poate, cu ajutorul imaginilor, și a muzicii, să îți
împărtășesc o mică fărâmă din ce am trăit...
it's hard for me to start this post...
I am under the very intense feelings of what I
experienced lately...
it is something very personal, intimate, that can hardly can be put into words...
maybe, with the help of images, and music, I will be able to share to you a little bit of what I experienced...
it is something very personal, intimate, that can hardly can be put into words...
maybe, with the help of images, and music, I will be able to share to you a little bit of what I experienced...
ultimul rege al României s-a înălțat la Ceruri...
inițial am crezut că voi merge la Peleș...
apoi am văzut că acolo e rezervat oficialităților...
am renunțat la ideea de a merge...
Bucureștiul mi se părea prea departe, prea complicat...
și totuși...
joi noaptea am decis că vineri voi porni...
the last king of Romania raised to Heavens...initially I believed I will go to Peleș palace...
but it was reserved for officials...
I gave up the idea of going...
I saw Bucharest too far, too complicated...
for all that...
on thursday night I decided that friday I will take the road...
am pornit la 5:00... după două ore de mers, încă era întuneric... dar speranța se arăta la orizont... aici, pe centura Clujului...
I started at 5:00am... after two hours, it was still dark outside, but hope showed at the horizon... here, at the Cluj overland route...
e tot mai bine... s-a oprit și ploaia... aici, aproape de Turda...
it's better and better... the rain stopped... here, close to Turda...
m-am temut de valea Oltului, dar am mers chiar foarte bine... nu am prins coloane de TIR-uri, nici accidente, nici căderi de stânci pe șosea în defileu...
I was afraid of Olt valley, but it was quite a good drive... no lorry rows, no accidents, no falling rocks on the road, in the gorges...
600 de kilometri în nouă ore nu e rău deloc, pentru România...
600 kilometers in nine hours it's not bad, for Romania...
12 kilometri în două ore, plus aproape o oră să cauți un loc de parcare, e rău oriunde... înafară de București... în București e normal...
12 kilometers in two hours, almost an hour to find a parking place, is bad anywhere... except Bucharest... in Bucharest, that's normal...
am ajuns în fața intrării Sălii Palatului... ca o ironie involuntară, deasupra noastră sunt afișele distracției: dansatori irlandezi, stand up comedy, muzică...
I arrived in front of the main entrance of the Palace Hall... as an unwilling irony, above us are the billboards for irish dancers, stand up comedy, singers...
acesta este imnul regal al României...
this is the royal romanian anthem...
I entered the line at 04:25pm, and never leaved it until the finish...
pliate ca o pătură, la stânga sunt trei rânduri de oameni... la dreapta sunt două rânduri...
folded like a blanket, at the left there are three folded rows, at right are two folded rows...
unii folosesc telefonul și ca să citească cărți adevărate (nu cartea feței)...
some people use the phone to read real books (not face-books)...
am verificat: am fost într-o coloană de 767metri lungine, cu cel puțin 3-4 oameni pe fiecare metru...
I checked: I was in a 767meters line, with at least 3-4 persons on every meter...
aici e lumină, ne simțim mult mai bine... am ajuns și pe Calea Victoriei, la fațada principală a palatului...
here is more light, we feel much better... we are on
Victory Avenue, at the main facade of the palace...
după șase ore, la poarta de intrare în incinta
palatului...
after six hours, we are close to the main gate of the
palace yard...
am stat foarte mult și aici, în curte, în fața intrării...
we stood still for a long time, in the front of the entrance...
aceștia au fost „vecinii” mei din rând...
these were my „neighbours” from the line...
ce bine e înăuntru, e cald!... foaierul de la parter...
it's so well inside, it's warm!... the groundfloor foyer...
un stil oarecum surprinzător... aproape clasic... sus e foaierul sălii tronului...
a surprising style... almost classic... up there is the foyer of the throne hall...
schimbul gărzii de la catafalc...
the shift of the bier guard...
un loc unde nu mulți au privilegiul să-l vadă... lumea admiră
interiorul...
a place that not many people have the privilege to
see... people admire the interior...
Mihai I de România
25 X 1921 - 5 XII 2017
tălpile îmi ardeau... coloana mea era la limita limitei... eu,
care după 20 de minute în picioare mă doare coloana, am stat sus
șapte ore fără nici o secundă de întrerupere...
după 12 ore la volan, 7 ore în picioare, am avut totuși
puterea să îngenunchez (și să mă ridic...) în fața regelui
meu...
eu cred, cum spunea Cătălin Striblea, că acesta a fost
singurul român din zilele noastre în fața căruia să se cuvină să
îngenunchez... SINGURUL...
a fost mai român decât toți politicienii de azi...
eu cred că a fost o persoană hristică...
a muncit, asemeni familiei lui Iisus,
a fost demn, a fost un model, un
Înțelept...
asemeni lui Iisus, forța lui, respectul ce îl primea, nu
era obținut prin forță, prin impunerea rangului său suveran, prin
ridicarea tonului sau a mâinii...
respectul și forța lui au fost atinse prin înălțarea la
valori supreme a modestiei, blândeței, a bunătății...
FORȚA LUI A FOST IUBIREA... nelimitată... nemărginită...
necondiționată...
my feet were burning... my spine was at the limit of the
limits... when I stand for 20 minutes, I have a terrible spine
ache... and now I stood for straight 7 hours...
after 12 hours by the wheel, 7 hours standing up, I had
only the power to kneel down in front of my king...
I believe that he was the only romanian from nowadays
that deserved to kneel in front of him... THE ONLY
ONE...
I believe he was Christ-like...
he worked, as in the family of Christ,
he was dignified, a role model, a Wise
Man...
as Christ did, his strength, his respect, was not due to
force, or by imposing his rank, by rising the voice, or the
hand...
the respect, and the force were from supreme values of
modesty, mildness, and kindness...
LOVE WAS HIS FORCE... limitless... endless...
absolutely...
ASCULTĂ balada...
ASCULTĂ sufletul unui neam...simplă, pură, balada, prin vocea unei Stradivarius...
patru minute...
LISTEN the ballad...
LISTEN the heart of a nation...
simple, pure, the ballad, by the voice of a
Stradivarius...
four minutes...
am ieșit de la rege eliberat...
m-am așezat, cu grijă să nu mă prăbușesc, pe blocurile acelea
de granit de pe marginea trotuarului...
eu m-am simțit răvășit DUPĂ ce am ieșit de la rege...
flori, candele, drapele, tablouri, scrisori, desene, belșugul
acesta de emoție m-a copleșit...
m-am așezat jos, și nu îmi venea să plec de acolo... nu de
oboseală... de drag, și de o stranie senzație de apartenență, de
loc al sufletului...
eu am spus de mai multe ori: pentru mine, toți oamenii ce îi
văd la biserică, la teatru, la un vernisajul unei expoziții de
artă, la un concert, toți acești oameni mi se par frumoși...
mă uitam la cei din jurul meu, și îmi venea să îi strâng în
brațe... pe toți... pe fiecare...
nu am plâns...
dar lacrimile îmi curgeau șiroaie pe obraz...
pur și simplu...
after I saw the king, I felt liberated...
I laid down slowly on a granite block from the sidewalk,
careful not to tumble down to the ground...
I felt scattered AFTER I came out from the
king...
flowers, candels, flags,pictures, letters, drawings...
all this overflow of emotions overwhelmed me...
I sat down, and I felt like I didn't want to go away
from there... it was not the fatigue... it was a sensation
membership, of couch of the soul...
I always say that all the people you see at church,
theatre, art opening, a concert, all those people they seem
beautiful to me...
I was staring at them, and I wanted to embrace them...
all of them... each of them...
I didn't cry... but tears were flooding my
face...
„un copil trist că nu te-a cunoscut”...
„a sad child, because didn't meet you”...
scrisori...
letters...
tineri îndrăgostiți...
young lovers...
DIGI24 tv
o mamă cu fetița ei...
a mother with her daughter...
o amintire tristă, cu drapelul cu simbolul regalității...
a sad souvenir, with the flag with royal coat of arms...
te iubim
we love you
pe un bloc din acesta de granit mă așezasem când am ieșit... pur și simplu nu îmi venea să plec de acolo...
after I came out, I laid on one of these granite blocks... I simply was not willing to go from there...
imediat după miezul nopții s-a oprit circulația pe Calea Victoriei, și au început pregătirile pentru dimineață...
right after the midnight, the traffic was stopped on Victory Avenue, and started the preparings for the morning...
după ce mi-am revenit puțin, am alimentat la o stație
Rompetrol de pe Virtuții, și m-am strecurat spre
Târgoviște...
la doar 17 kilometri până la hotel, pur și simplu nu am mai
putut... îmi cădeau ochii, am ajuns de vreo două ori pe
contrasens... am oprit și am ațipit într-o benzinărie... nu știu
când, nu știu cât timp, că nu m-am uitat la ceas...
una peste alta, am ajuns în camera de hotel la ora
3:35...
after I invigorated a little, I stopped at a filling
station, and went out of Bucharest...
all together, I arrived at the hotel room at
3:35am...
- - -
- - -
trist... în România, mileniul trei se împiedică (și) de căruțele uitate din alte veacuri...
long way north...
sad thing... in Romania, the third millenium is obstructed (also) by the wagons from other centuries...
am vrut să evit valea Prahovei în weekend... am sperat să prind vizibilitate și vreme mai bună prin pasul Bran... nu a fost așa... de vânt, și ploaie, și ninsoare, abia am putut să fac câteva imagini...
I wanted to avoid Prahova valley in weekend... I hoped to have good weather and good visibility in the Bran gorges... but it was not the case... because of wind, rain, snowing, I hardly took a few pictures...
unicul, superbul castel Bran... unele clasamente îl consideră cel mai frumos din Europa...
degeaba...
de mai bine de 30 de ani, de când am trecut pe aici prima dată cu bicicleta, șoseaua are gropi... nici o singură dată nu am trecut pe la Bran, să nu fie gropi... și acum are, și ca întotdeauna e peticit în așa hal, că nu poți merge cu mai mult de 60-70/ oră fără să îți zgâlțâi creierii...
din 1200 de kilometri făcuți, aici a fost porțiunea cea mai proastă de drum...
the unique, the superb Bran castle... some tops name it as the most beautiful from Europe...
that is of no use...
because of the holes in the asphalt, and bad patching, it was the worst road in my whole journey...
nici de data asta nu am urcat la Râșnov...
one more occasion that I fail to use to visit the Râșnov citadel...
„Transilvania casă și masă” din Aiud e un loc cu arhitectură de calitate, unde se mănâncă bine... niciodată nu am întâlnit atât de puțină lume... niciodată nu am ajuns aici atât de târziu - în jur de 21:00...
„Transylvania bed and breakfast” from Aiud is a place with quality architecture, where the dish is good... never met so few clients here... never came here so late - about 10pm...
la Dej e întotdeauna ultima pauză... de aici mai sunt fix 90
de kilometri, adică în jur de o oră și un sfert, o oră și jumătate
de condus...
Dej is always the last pit stop... the last 90
kilometers take one hour and a quarter, one hour and a half of
driving...
- - -
- - -
nu pot să închei, fără să îi mulțumesc fundiței...
a avut grijă de mine...
deși nu mai e tânără, m-a surprins încă o dată...
am făcut 1276km, cu o viteză medie de 60,8km/ oră, și consum
de 4,1litri/ 100km,
în condițiile în care
- un sfert din distanță am avut doi pasageri;
- aproape patru ore am mers ca melcul în București, cu sute de
porniri de pe loc, și mers cu 5-10/oră;
- am ajuns la peste 1000m altitudine, mai sus decât Predealul,
de exemplu;
- peste 310km au fost în regim de autostradă, aproape 130/oră
la Cluj-Turda, și în jur de 140 pentru Sibiu-Sebeș
cârcotașii pot să cârcotească ce vor... eu îmi iubesc
fundița...
am avut Dacia, Golf, Matiz, am condus VW Transporter, mașini
foarte bune... dar Renault Megane-ul meu îl iubesc...
I cannot conclude all this, without thanks for my
car...
she always took care of me...
despite the fact she is not young anymore, she surprised
me once more...
I made 1276km, with an average speed of 60,8km/h, and a
4,1litre/ 100km, in these main conditions:
- a quarter of the distance I had two
passengers;
- almost four hours were in Bucharest, with hundreds of
stop-and-go's;
- I reached over 1000meters altitude;
- over 310km were on freeway speed range...
haters are hating... I love my car...
I owned Dacia, VW Golf; Matiz, and I drove VW
Transporter, woderful cars... but I love my Renault
Megane...
- - -
- - -
regele meu a plecat...
dar ființa lui va dăinui, și va rămâne pe veci în sufletul
meu...
nu m-am gândit cât mă costă, cât timp îmi ia, sau cât de
obositor va fi să merg, să îmi iau rămas bun de la el...
m-am gândit doar că voi regreta toată viața dacă NU mă voi
duce...
atât mai sper, ca acest neam să se inspire din exemplul lui,
să îi cinstească memoria mai ales prin fapte, prin trăirea în
valorile pe care el le-a întruchipat...
Dumnezeu să-l odihnească în pace,
și pe noi să ne ierte...
my king is gone...
but his being will last, and will stay forever in my soul...
I was not thinking how much it costs, how long it takes, or how tired I will be to say googbye to him...
I was thinking only how much I will regret if I will NOT go there
may God rest him in peace...
may God forgive us...
