uită-te cum respiră uitarea
în straturi subtile, utile
nu uita să expiri inspirația
când uitarea se îndreaptă spre tine
uită-te împrejur
amintește-ți de mine
uiți cuvintele împărtășite
viața pulsează în file nescrise
lasă îndoiala să roadă mesajele stranii
temerile goale din vise
semne interzise, gânduri răvășite
timpuriu ucise de un timp inform
care schingiuiește trupul juvenil
expus inutil
mi-e teamă să dorm
timpul meu se scurge
în vidul abstract
sondând nesfârșitul
tresărirea-n somn
pândind răsăritul
o bătaie lipsă compromite zborul
aripii de înger care se îndoaie
lipită cu ceară, topită de soare
un etern Icar în ceața solară
visul mi se frânge
oasele constrânge
fulgere prin nori
descriu linii frânte
pe cer curcubeul
linii curbilinii
trasate-n lumină
de o colombină
pod multicolor...
© Mihaela Chițac, 2025
