Restituiri?

                                                                   Unui creștin grăbit...

Nu ne dă nimeni biserica-napoi,

Ne-am rărit din doi în doi.

Am uitat drumul spre El,

Avem drumuri spre altfel de țel.

Ne grăbim la bănci ori vamă,

Fără să vedem această dramă,

Suntem plecați spre alte zări,

Cu un tichet spre disperări…

Nu ai cântat voios în adunare,

Ai cântat la partidul cel mare,

Visând proiecte, bani și spor,

Ocolind al Lui tainic popor.

Nimic nu vine, iată, înapoi,

Doar o aspră judecată de apoi,

Nu mai e timp de spovedit,

De pace, har și spovedit…

Extras de cont e viața ta,

Între călători și a sponsoriza,

Lumea s-a schimbat brutal,

Locul e gol și timpul e barbar.

Vrei biserica-napoi, acum,

Dar e pustiu pe acest drum,

Păstori ce predică-n Focșani,

Și te vizitează la vreo zece ani…

Seniorii se întâlnesc mai rar,

Cu poştașul, după calendar,

Cu medicul și cu vecinul,

Veacul își ia dorul și tainul…

Bărbați călătorind spre alte zări,

După muncă și asprele iertări,

Copii veseli și zâmbitori,

Neveste răbdătoare-n sărbători.

Toate zburat-au prea rapid,

Suntem în fața marelui Zid,

Nu-L  mai vedem pe El milos,

Pregătindu-ne un mâine glorios…

Cine ne-a mai alergat pe noi,

După douăzeci și unu, douăzeci și doi?…

Constantin Stancu ©

*Foto: Cetatea Colț