25 august 1991.

Vacanță de studenți. Vară pe sfârșit. Petrecere de weekend cu gașca din liceu și alți invitați.

În sufrageria de bloc,  veioza din colț, de după fotoliu, face atmosfera mai intimă. Dă magie întunericului.

Te văd pentru prima oară. Flirtezi cu o domnișoară de la Drept. Ea are chipul numai zâmbet și un râs cristalin.

Și dintr-o dată… pur și simplu știu. Că ești bărbatul meu. Că pe tine te aștept dintotdeauna. Că toată noaptea asta va fi despre noi doi.

Mă așez pe fotoliul cu pricina și te privesc. În ciuda luminii difuze și deși nu fac nimic special, știu că așteptarea mea e cumva evidentă, provocatoare. Și că tu vei veni.

Nu ridici ochii, dar deja și tu știi. Închei conversația cu domnișoara politicos. Vii.

“Îmi acorzi acest dans?”

“Desigur.”

E ca și cum dansez pentru prima data. Miros un bărbat pentru prima data. ...