dorm la-nălțime într-un pat
curbura spațiului
îmi face timpul plat
o forță abisală
mă cheamă insistent
îi simt în somn prezența
aproape permanent...
celulelor-fagure
le modifică consistența
prin arcurile dure
salteaua organică
se lichefiază lent
se prelinge spre interior
picură în podea
lichid incandescent
mă izolez în plapumă
de exterior
straturile ignifuge textile
mă-ngroapă progresiv
sub greutatea lor
la început insesizabilă
groapa se-adâncește convulsiv
în fiecare noapte
sapă în adâncitură pe șest
forma trupului meu cântărit
măsurat și decupat fest
atât cât îi trebuie
să se acomodeze conștient
cu cavitatea stranie
din capătul pământului
într-un ritual funambulesc
funest...
© Mihaela Chițac, 2023
