Cati dintre voi n-ati adormit cel putin o data citind pana la extenuare Amintiri din Copilarie?
Ei bine, nu stiu altii cum sunt, dar eu adoram sa stau iarna lipit de soba de teracota incinsa si sa citesc aventurile lui Nica in timp ce lemnele trosneau nervoase in soba iar afara ningea cu fulgi mari.
Au fost vremuri frumoase, cu bune si rele, dar care s-au dus. Sunt convins ca nimeni de varsta mea n-ar mai avea rabdare sa citeasca Amintirile (poate decat daca are copii mici) insa cu siguranta toti retraim clipe minunate din copilarie cand ne gandim la ce ne placea sa citim in acele vremuri.
Probabil ca ceea ce ma determina sa scriu aici si sa fac aceste mici excursii sunt sentimentele insuflate de Nica si mai tarziu Sawyer care pareau ca-si lasa acasa toate problemele cand plecau "in lume"...evident, ca sa faca altele :)
Si uite asa de data a