Când multe stele tot cădeau
în ploi de vis şi de mister,
în poezii se-adăposteau
cei călători chemaţi în cer
Goniţi din nou de-al lumii ger
absurzi poeţi speriaţi fugeau
în ploi de vis şi de mister
când multe stele tot cădeau
Cu trenurile reci plecau
prin nopţile ce tainic pier
la zile care nu veneau
din gândul ce plângea-n ungher
Când multe stele tot cădeau...
