Când multe stele tot cădeau

în ploi de vis şi de mister,

în poezii se-adăposteau

cei călători chemaţi în cer

Goniţi din nou de-al lumii ger

absurzi poeţi speriaţi fugeau

în ploi de vis şi de mister

când multe stele tot cădeau

Cu trenurile reci plecau

prin nopţile ce tainic pier

la zile care nu veneau

din gândul ce plângea-n ungher

Când multe stele tot cădeau...