Daca ar fi sa-mi pun sufletul acum,oarecum adunat si regasit,l-as pune in mai multe parti,in mai multi oameni si in mai multe lucruri.Nu mi-l voi pune in mainile tale sa-l modelezi ca plastelina,il pun in locuri sfinte pentru mine,il pun in vietati mici care nu mor niciodata si se perpetueaza si sufletul meu odata cu ele.Mi-l pun in parinti,in cel care a stat langa mine,langa fratele meu,dau o particica si oamenilor dragi mie,si restul va sta acasa.Acasa ma intorc mereu si-l voi gasi si asa voi sti ca indiferent de situatie nu-l voi pierde.

Sufletul si inima nu le pune pe tava…nici mierea si nici zaharul nu vor indulci amarul provocat de oameni acestora doua.Sunt sfintite inca de cand le primesti iar oamenii le murdaresc.

Si zici omule cateodata ca trupul e trecator,si imparte-l in stanga si-n dreapta,il batjocoresti,uneori il tarasti prin alte paturi cu un el sau o ea….si nu ti-a strigat niciodata sufletul sau inima:asta e casa mea,e locasul in care m-a pus Dumnezeu,de ce mi-l murdaresti?Lasi nebunia sa curga din trup,si el,sufletul,sa chinuit sa o tina in frau iar omule ii deschizi drumul spre murire.

Nici o secunda din viata nu am simtit ca imbatraneste,a fost si va fi mereu tanar,ce-l invata si-l face mai intelept e timpul,in rest va fi mereu tanar.

Nu fi convins omule si nu-ti pune sperante ca ti-l voi oferi,il sparg eu si fac bucati decat sa mi-l spargi tu si-l voi imprastia dupa bunul meu plac.E ceva ce nu voi mai da,e ceva care-mi spune imprastie-ma ca cenusa-n vant.Si-n fiecare loc ce-l voi gasi acolo ma voi aseza si voi zice:aici erai!si aici am pus suflet si-am lasat o parte din mine.Sunt un imprastiat,si imprastii si sufletul de frica ta!

E al tau,pune-l unde sa-l gasesti cu siguranta cnd te intorci,oriunde ai pleca!