Alin înnodă drumul întrerupt cu trei ani în urmă, luând-o acum spre miază-zi. Colindă el din deal în vale şi din vale-n deal până când văzu într-o depărtare cumpăna unei fântâni. Flăcăul grăbi pasul într-acolo iar când ajunse la fântână dădu peste un om ce adăpa o pereche de cai costelivi. De cum îl văzu, omul îl întrebă cine este şi ce căuta pe acolo.

– Sunt un călător fără bagaje şi caut sălaşul zmeului care a răpit-o pe Prinţesa cu mătăsari, răspunse feciorul, dintr-o suflare. Poate că ’mneata vei fi ştiind drumul într-acolo.

Omul cu caii zâmbi şiret şi-i spuse:

– Drumul acela nu-l cunosc, dar eu ştiu alta şi mai bună: deci dacă e să ajungi acolo unde zici tu că vreai ...