Victor Hugo către Leonie Biard (1844)

Ești un înger, îți sărut picioarele, îți sărut lacrimile. Primesc adorabila ta scrisoare. Abia am timp să-ți scriu acest cuvănt, biet ocnaș lucrând zi si noapte, dar tot sufletul mi-e plin de tine, te ador, tu ești lumina ochilor mei, tu ești viața inimii mele…

Te iubesc, înțelegi…Te iubesc dincolo de cuvinte, dincolo de priviri și îmbrățișări… Mângâierea cea mai pasionată și cea mai tandră este mai prejos decât dragostea ce-ți port și care mă depășește…

Miercuri, ora 3 dimineața. Sărutul pe care, plecând, mi l-ai dat prin voal, e asemenea unei iubiri de la distanță… Plăcut și trist, și totuși îmbătător. Există un obstacol, dar poți simți, poți atinge… Nu ești alături de mine în această clipă, dar te am, te văd aici… Ochii tăi încântători mă privesc… Îți vorbesc, îți spun: „Mă iubești?” și-ți aud vocea emoționată �