Spre sfârşitul lui august, după ploile grele şi soarele
de-o săptămână, se coceau murele.
La început doar una, un cocoloş mov, strălucitor
printre altele, roşii, verzi, tari ca nişte noduri.
O mâncai şi dulce îi era carnea
ca sângele îngroşat: sângele verii în ea
lăsând pete pe limbă şi poftă de cules.
Cele roşii s-au înnegrit şi pofta ne-a trimis
cu bidoanele pentru lapte, toate oalele şi cutiile
până unde mărăcinii zgârâiau şi iarba udă ne albea cizmele,
În jurul izlazelor, câmpurilor de porumb, rândurilor de cartofi
am răscolit tufele şi am cules până am umplut vasele.
Până când pe fund s-au