Când te-ai scufundat,
lumina Toscanei a ezitat o clipă
apoi s-a balansat de sus
până pe fundul bazinului.
ţi-am iubit capul ud, braţele
despicând apa, spinarea frumoasă de înotătoare,
umerii ieşind la suprafaţă din nou şi din nou,
în acel an şi-n toţi anii de-atunci.
Aşteptam cu gura uscată pe pietrele fierbinţi.
Erai departe de mine.
Transparenţele delicate, aerul ca interiorul
unui bob de strugure, erau subţiate, dezamăgite.