Dacă lui Andre Marlaux, atunci când organiza şi comanda
escadrila de avioane republicane în Războiul civil spaniol, i s-ar
fi spus că, în realitate, comunismul este un distrugător al
societăţii, ar fi scos pistolul şi ar fi tras. În 1940 îşi
revizuieşte fundamental atitudinea, iar în 1945 luptă din răsputeri
şi câştigă lupta împotriva Partidului Comunist Francez. Doi ani mai
târziu se alătură lui Charles de Gaulle şi pune bazele ideologice
ale mişcării "Rassemblement du Peuple Français" (R.P.F.),
devenind un membru de seamă al politicii franceze.
Din comunist convins se transformă în conservator
convins, adept al unei politici de uniformizare a societăţii, de
impunere a spiritului francez, dar nu prin mijloace pur
democratice, ci prin incluziunea agresivă a statului în toate
aspectele vieţii, începând cu economia şi terminând cu viaţa
culturală.
Totul se termină abrupt în mai 1968. Tinerii studenţi
francezi, născuţi după terminarea războiului, pun capăt regimului
de Gaulle printr-o revoltă de zile mari, proprie societăţii
franceze ale cărei antecedente sunt evidente: 1789, 1830, 1848,
1871. Gaullismul va rezista, dar complet modificat. Comunismul
francez, de sorginte leninistă, va dispărea, transformându-se în
actualul socialism european.
Marlaux dispare alături de conducătorul său. Influenţa
sa politică se reduce spre zero, fără a mai reveni pe firmament.
Devine însă un guru al culturii universale, un filosof fără
filozofie, un ideolog fără ideologie.
Ce îl face pe Marlaux să treacă de la comunism la
conservatorism?
Inteligenţa. Datorită inteligenţei caută cu obstinaţie
un răspuns. Întrebările? Cine suntem? Ce suntem? De ce suntem? Unde
mergem?
Sunt întrebări la care comunismul nu găseşte
răspunsuri.
Nici Marlaux nu este mai presus. Deşi atinge toate
elementele filosofice, nu găseşte calea spre adevăr.
Finalul vieţii sale ar fi dus la uitare. Însă el
reuşeşte să lanseze o idee nemuritoare: „Secolul XXI va fi
spiritual sau nu va fi deloc” .
Şi secolul XXI a venit.
Considerată apocrifă, negată de însuşi Marlaux, ideea
este extrem de actuală. Putem spune că este o profeţie ce poate fi
aşezată lângă marile profeţii ale istoriei.
În acest moment societatea umană se află în mijlocul
unei crize ce poate duce la sfârşitul lumii. La sfârşitul lumii
actuale, aşa cum Revoluţia Franceză a dus la sfârşitul lumii
aristocratice iar Primul război mondial la sfârşitul lumii
burgheze. Criza pare a fi financiară, transformată în criză
economică. În realitate criza este structurală, în primul rând
spirituală, abia apoi politică, socială şi economică.
Cu această profeţie voi încerca să prezint o serie de
cauze ce au dus la naşterea crizei şi să arăt, prin puterile mele,
preziceri despre societatea ce se va naşte.
