Incep fiecare primavara cu gandul ca anul curent suna bine, ca am atatea de facut dar ca am sa reusesc sa ma incadrez in cele 8 luni ramase cu toate cele ce mi le doresc de la mine.

Pornesc la drum cu planuri – planuri si idei marete si parca verdele timpuriu de afara si razele dezmierdatoare de soare ma incurajeaza ca le pot face pe toate.

Primavara si Toamna sunt anotimpurile mele de suflet : sunt asa de temperamentale – cred ca ele sunt fiicele problema ale batranului tata An si mi se pare ca ma reprezinta total. Traiesc mai intens vazand cum toata natura se scutura de somnul Iernii si incearca sa porneasca la drum.

Imi place asa de tare sentimentul de nou, de inceput pe care mi-l da blanda primavara. Eu as trai o vesnica primavara. Ai impresia ca totul incepe acum, ca mai ai o sansa, ca nu ai pierdut nimic inca, totul e pe cale sa isi revina acum.

Si mai sunt si culorile : atata verde care biruie maroul vested de peste iarna; si un verde crud, un verde plin de viata si speranta. Mai e si albul … albul care impanzeste toti copacii pe ici pe colo si iti surade de printre crengi batrane.

Rozul e primavara un deliciu pentru mine. Mereu il asociez si cu mirosurile dulci de flori.

Si mai e ceva legat de primavara : imi plac ploile ei, mi se par vesele, parca ar fi cateva tinere chicotind acolo sus, asa resimt ploile primaverii. Imi place sa traiesc primavara. Imi place sa respir primavara, sa imi imbat toate simturile cu ea .

Imi place sa cred ca pe undeva toata viata mea va fi o primavara: ma voi gasi mereu la un alt inceput de drum, ca voi incerca mereu ceva nou,ca am sa-mi acord eu mie sanse multiple si mai ales ca am sa pot zambi mereu precum prima zi de primavara din an: sincer, timid, cald dar cu tot sufletul.