Istoria salinei datează din anul 1685, atunci când Mihail
Cantacuzino aflând că în zonă există zăcământ de sare a cumpărat
moșia Slănic. Există documente din care reiese că înainte de anul
1685 au existat ocne vechi de sare, de mici adâncimi, la
aproximativ 5 km de Slănic.
Prima exploatare a fost deschisă 1688 pe Valea Verde, iar la
câțiva ani diferență exploatarea de la Baia Baciului. În anul 1713
moșia Slănic este donată Mânăstirii Colțea din București. În 1881 a
fost deschisă prima mină, numită Carol, din care s-a extras sare
până în anul 1935. Între timp în anul 1912 se deschide mina Mihai,
aceasta devenind prima din țară iluminată electric. În prezent este
folosită în exclusivitate pentru concursuri internaționale de
microaeromodelism. În 1943, a fost deschisă o nouă galerie, numită
Unirea, aceasta fiind poziționată sub minele Mihai și Carol, având
14 camere cu profil trapezoidal, funcționând până în anii ’70. Apoi
din 1970 până în 1992 s-a exploatat în mina Victoria. În prezent se
mai exploatează în zilele de luni și marți, restul zilelor fiind
destinate vizitatorilor.
Este considerată una dintre cele mai mari saline din Europa,
având o suprafață de 53.000 mp, situată la o adâncime de 208 m,
astăzi fiind una dintre cele mai importante stațiuni
balneoclimaterice din România. Accesul în mină se realizează cu
microbuzul, care parcurge 11 etaje în spirală, având aproximativ 4
km, deoarece liftul care funcționa de peste 70 ani a fost închis în
urma unui incident din anul 2014 în care au fost implicate câteva
persoane. Temperatura în salină este de aproximativ 12 °C pe tot
parcursul anului. Compoziția aerului din mină este bogată în ioni
de sodiu având efecte profilactice și de ameliorare a multor
afecțiuni respiratorii. În salină sunt amenajate locuri de joacă
pentru copii cu tobogane, piste de karting, terenuri de baschet,
tenis, fotbal, mese de biliard și ping-pong, un chioșc de unde se
pot cumpăra băuturi și gustări. Se pot admira basoreliefuri care îi
înfățișează pe Traian, Decebal și Mihai Viteazul din Sala Genezei,
o expoziție de chihlimbar și flori de mină, și una de utilaje de
extracție și transport al sării.
sursa
http://www.ultima-ora.ro/2016/03/16/salina-slanic-prahova-mina-unirea/
Known as the biggest salt mine in Europe,
Slanic Prahova stands today for one of the most important watering
and climatic resorts in Romania, situated between the valley of
Prahova and that of Teleajen, at about 44 km of Ploiesti, at 400
meters of altitude.
Unique in the country, but also in Europe, the salt mine is
formed out of 14 rooms, trapezium shaped, with an opening of 32
meters at the basis, 10 meters at the ceiling and 45 meters height.
The total area is of 78,000 m2 and the excavated space is of 2,9
millions m3 of salt.
The ventilation is naturally made, and the
12 degree C temperature is constant throughout the whole year. The
humidity of the air is circa 50% and the air composition in the
mine is richer in sodium ions that have spectacular ameliorative
and prophylactic effects, what the breathing deficiencies and
diseases are concerned. Also, in the salt mine there have been
arranged playing grounds, a sports ground, a room with tables for
billiards and a bar room.
Tourists can also admire the statues of Decebal and
Traian, carved in salt by the artist Iustin Nastase. Other
touristic attractions of the area are represented by Lacul Miresei
(The Bride’s Lake) or Grota Miresei (The Bride’s
Cave) (425 m2, 20 m deep), formed in 1914 after the
collapse of a salt mine, the swimming pools with salted waters from
Baia Baciului (The Shepherd’s Lake),
Manastirea Crasna (Crasna Monastery) or
the Memorial House « Nicole Iorga ».
In order to reach Slanic Prahova by car, from Bucharest one
has to choose DN1 to Ploiesti, and afterwards, whether the Valley
of Teleajen or the Valley of Varbilau and Slanic from Ploiesti.
Travelling on the raillway, the route is
Bucuresti-Ploiesti-Maneciua, after which it continues on the main
road to Cheia – Brasov.
sursa :
http://www.romanianmonasteries.org/romania/salt-mine-slanic
