Hei! Eiii!! Ei? V-o fost dor de mine?Au fost săptămâni ce au trecut prea repede.Cum ziceam într-un articol anterior, lucrand de acasa,lucrez mai mult si timpul trece repede si la sfarsit de saptamana nici nu poti sa zici ca ai apucat sa te odihnesti,ca ai de facut curat si treburi casnice, ba tre sa pleci pe undeva si uite cum apare luni si tie iti este somn si ai dormi luni de zile.In 3 octombrie, din pacate sau fericire, caci nu stiu cum sa o iau, bunica mea a scăpat de suferințe si „zburda” libera, fara durere si lacrimi vizitandu-ne cand are chef. A trecut într-o alta dimensiune,lasandu-si trupul firav si slab in spate,pentru a se intoarce unde ii e locul.Am avut ocazia sa ajung și in vestul țării, sa fac clasicul tur Oradea-Arad-Timisoara, unde am mai apucat sa strecuram o pestera a urșilor, o stațiune montana (stâna de vale), o cascada (Bigar) si daca tot era oarecum aproape, chipul lui Decebal de la Orșova (cand am fost la Drobeta Turnu Severin,l-am ratat)....