Stau în mine ca-ntr-un demisol înnotând în aldine, inundat de gânduri, cu ferestruica întredeschisă la nivelul tavanului, să circule aerul şi cărţile de pe raftul de jos al bibliotecii, să se usuce Toată încăperea, e o culme de rufe... Ploaia de ieri ciudoasă a coborât pe scări lăsându-mi un semn că nu m-a găsit acasă.   Îmi plac dimineţile, când totul se reia de la-nceput