La dolce vita © Daniel Onaca

Cât de elegant îți purtai pașii

prin cartierele Romei, Marcello;

cât de frumos știai

să le vorbești femeilor

răsărite în calea ta !

Peregrinările tale fără sens

prin lumea (goală, ca sufletul tău)

în van bine-cuvântată

de brațele larg deschise

ale Christosului suspendat.

In lumea aceea precară

nu era loc pentru Steiner;

lumina reflectoarelor,

succesul muls din minciună

nu erau pentru el.

Cât de ușor te-a purtat viața

prin cetatea eternă, Marcello;

cât de greu a fost să pricepi

gestul copilei imitând

bătutul la mașina de scris!