Îmi place să râd. Îmi place un show bun de comedie. Dar din păcate, cei din Romania nu mă fac să râd pe cat as vrea.
Adică genul ăla de râs în care îți curg lacrimile și mucozitățile nazale, te dor fălcile și burtă și mai și cazi din pat/scaun.Am pățit doar la Gabriel Iglesias, a.k.a Fluffy. In apropiere mai e o tipă ce se numește Iliza Shlesinger, după George Carlin, Trevor Noah, Steve Trevino si mai urmează. Românii mai puțin.
De ce? Simplu. Cei enumerați mai sus, fac show-uri fara a vorbi vulgar. Nu își bag și nu își scot că semn de punctuație, vorba lui Teo – cuvinte vulgare, ce a fost oarecum show-ul pe care cumva l-am acceptat, deoarece despre asta se vorbea : despre cuvinte vulgare.
Nu-s vreo pudica sau Sfânta. Am mai zis că eu am crescut auzind foarte rar înjurături și de felul meu nu îmi plac. Într-adevăr când sunt la volan mai scap… Cate un ” boule!”., ” Ți-a luat ma-ta bemveu și strada?” „F*ti”, „bucureșteanulei!” Din astea light.
Tocmai de aceea am decis sa mai acord stand-up-ului românesc o șansă. Și am încercat să ascult show-uri, podcasturi…și o să mai caut că poate găsesc ceva..momentan nimic. Da! Au unele faza faine, dar nivelul de vulgaritate e imens. Eu le-aș propune un challenge (ca tot se poarta) : faceți un show bun in care sa nu folosiți cuvinte vulgare. Să râd și eu fara sa aud cuvântul p*la, la 3 propoziții poate si mai des.
Vreau sa râd! Cum ziceam la început, cu lacrimi! Să mă tăvălesc pe jos și să mă chinui sa trag aer in plămâni. Mi-e dor de râsul asta, dar vreau sa râd așa la comedianți români.
Poate mă „aude” careva și pățesc cum am pățit cu șef sub acoperire.