Chiar dacă profesional a fost un an bun, 2021 a fost ciudat, năuc, frate bun cu 2020, când normalul s-a schimbat frecvent și rutina s-a dus cu totul. Cu mască sau fără mască în spații deschise, cu mască și glugă în bancă – cine-ar fi crezut cu ani în urmă că va fi firesc? -, uite regula, nu e regula. Finalul de an a fost și el în ton, nu prea am simțit că au fost sărbători, ci doar două week-end-uri consecutive. N-a nins, de două ori am văzut urme fine de fulgi, noroc c-am fost atentă, că n-a durat decât câteva minute, și o singură dată a mirosit a iarnă - în rest, cam a primăvară.

De Crăciun am primit un soi de lupă pentru mobil (tocmai bună la filme pe netflix) și-un suport metalic, tot pentru telefon, sănătos și stabil; timp dilatat cu filme ușurele, fără vizite, că am făcut IACRS, cu antibiotic și fără glas pe 31 dece