Strada Costache Negri din cartierul bucureștean Cotroceni în anii 1895-1911

Postat în Edu
la 20-04-2023 16:03
355 vizualizări

Imaginea este preluată automat împreună cu articolul de pe Oameni şi locuri din trecut

Articol din seria „Povești din Cotroceni”,
realizată la inițiativa asociației Incotroceni – Oameni, Idei, Povești

În 1880, o suprafață de teren de circa zece hectare din zona unde astăzi se află strada Costache Negri a intrat în proprietatea horticultorului François Rignault. Aici, francezul locuia și își avea „stabilimentul de horticultură”, ce includea o „mare pepinieră”. Cum strada Costache Negri nu exista, Rignault folosea două modalități de a indica adresa: „Strada Carol Davila nr. 12” (de unde începea proprietatea sa) și „Cheiul Dâmboviței lângă Școala Superioară Veterinară” (aflată de partea cealaltă a proprietății).

Reclamă a Stabilimentului de horticultură al lui François Rignault

În 1895, Rignault a decis să parceleze o mare parte din terenul său, loturile urmând a fi vândute sau închiriate. A construit mai multe vile, a pavat cu piatră noile străzi de pe proprietatea sa, a introdus iluminatul public în viitorul cartier, a pus la punct un sistem de canalizare. În 1899 erau deja formate cele trei artere din „cartierul Rignault”: Costache Negri, Mihail Kogălniceanu (astăzi parte din strada Doctor Staicovici) și Aleea Rignault (actuala Intrare Costache Negri).

Iată cum suna un anunț de închiriere pentru zece vile ale lui Rignault: „Se aduce la cunoștința amatorilor de: case sănătoase, case frumoase, case luxoase, case confortabile, că în Ale[e]a Rignault (Cheiul Dîmbovițeĭ alăturĭ de podul Sf. Elefterie) prin Str. Costake Negri și Carol Davila în apropiere de tramvayul electric și de linia Opler sînt de închiriat 10 case (vile) de diferite mărimi. Nouĭ, sănătoase, elegante, confortabile. Fie-care din aceste clădiri, aŭ curtea și grădina lor separată; toate clădirile aŭ sobe de porțelan și teracotă, instelațiĭ de apă și canalisare. Posiiune încîntătoare, cartier cel maĭ sănătos. Chiriĭ foarte moderate și conveninente”.

Anunț de închiriere a vilelor construite de François Rignault

Anterior, unele porțiuni ale proprietății fuseseră vândute ca simple terenuri, după cum se poate vedea din acest act de vânzare-cumpărare încheiat în 1895: „Eu François Rignault, proprietarul unei grădini situată în strada Davila No. 12 Bucureșci, declar că am vândut Domnului Vasile Țepeneag, funcționar la Căile ferate române, una porțiune de teren deschis din grădina mea, cumpărată de la Domnul Emanuel Lahovari, care porțiune are No. 2 în planul parcelar dresat pentru trebuințele împărțirei și care va intra în posesiunea Domnului Țepeneag imediat dupe legalizarea acestui act, fiind situată pe partea stângă spre apus a stradei noi care am deschis de la strada Davila până în cheiul Dâmboviţei”.

O listă completă a locuitorilor de pe strada Costache Negri poate fi reconstituită pe baza planului orașului București realizat de Institutul Geografic al Armatei în 1911. Astfel, pe partea stângă, la numere impare, erau următorii proprietari: 1. N. Socaciu; 3. N. Grecu; 5. Doamna (probabil văduvă) căpitan M. Dumitriu; 7. N. Christescu; 9. Locotenent colonel medic Călinescu; 11. D. Ghiala, în vila Ecaterine; 13. I Râmniceanu, în vila Marguerite; 15. Doamna (probabil văduvă) căpitan Drănceanu; 17. fără proprietar menționat; 19. I. Grindănescu; 21. Doamna (probabil văduvă) M. Ionescu; 23. I. Tudorache. În capătul dinspre Cheiul Dâmboviței exista pe ambele părți ale străzii o porțiune de teren neparcelat, aflat în proprietatea moștenitorilor lui Rignault. Pe latura dreaptă a străzii, la case cu număr par, proprietari erau: 2. Grigorescu; 4. căpitan I. Darian; 6. G. Marsascu (?); 8. Bella Erb[iceanu?]; 10. fără proprietar menționat; 12. Olga Melinescu; 14. Terese (?) Pavel; 16. Iancu Vasilescu; 18. fără proprietar menționat; 20. Societatea Credit Funciar Urban (cel mai probabil fostul proprietar ipotecase casa și nu reușise să returneze împrumutul luat); 22. Ion Pănșescu; 24. și 26. inginer Orăscu; 28. T. Dumitriu; 30. Maria P. Ion; 32. fără proprietar menționat.

Între numerele 11 și 13 se formase Aleea Rignault (actuala Intrare Costache Negri), flancată de vilele Marguerite și Ecaterine, care avea în capăt un rond cu o fântână arteziană în mijloc. De o parte și de alta a aleei erau costruite alte nouă vile, având următorii proprietari: căpitan Polizu, G. Rusovici, căpitan E. Kerninger, doamna (probabil văduvă) maior Papana, P. Gâboviceanu, P. Dodani, căpitan I. Belizarie, doamna (probabil văduvă) căpitan El. Mustacoff, locotenent colonel Berneanu.

Strada Costache Negri pe planul din 1911

Printre rezidenții de pe șoseaua Cotroceni în această perioadă se mai numărau inginerul Alexandru Calotescu (nr. 5), arhitectul Duminică Maluza (nr. 11), profesorul Nicolae Ruse (nr. 14) și două profesoare de la Azilul „Elena Doamna”: Ana Șeșefschi – de limba germană (nr. 4) și Martha Damian – de științe fizico-chimice (nr. 9). De asemenea, pe șoseaua Cotroceni locuiau o mulțime de funcționari publici, cei mai mulți dintre ei fiind probabil veniți din alte localități: Dimitrie Vladimirescu (nr. 5), Gheorghe Bugeac (nr. 23), P. Francovici (nr. 15bis), Mitică Iofcescu (nr. 12), D. Mureșanu (nr. 14), Nae Muscalu (nr. 27), Sp. Nicolescu (nr. 2), C. Râncezeanu (nr. 8). La numărul 24 a fost în continuare cazat comisarul secției de poliție, acesta fiind Eftimie A. Râmniceanu în 1886 și Dimitrie D. Cernovățeanu începând cu anul următor.

Andrei Popescu

Bibliografie:
„Adevĕrul”, anul XII, nr. 3628, 29 august 1899.
*** Anuarul Bucurescilor pe anul 1891-1892, București, 1891.
*** Anuarul Bucurescilor pe anul 1892-1893, București, 1892.
*** Anuarul Bucurescilor pe anul 1894, București, 1894.
*** Anuarul Bucurescilor pe anul 1895, București, 1895.
*** Planul orașului București. Ediția oficială 1911, [București], 1911.
G. M. IONESCU, Istoria Cotrocenilor, Lupescilor (Sf. Elefterie) și Grozăvescilor, București, 1902.
Ionel C. IONIȚĂ, Contribuții privind evoluția cartierului Cotroceni, în: „București. Materiale de istorie și muzeografie”, anul XII, 1997.
Ion VOICULESCU, Amintirile unei odăi (Momente din viața lui Vasile Voiculescu), în: „Steaua”, anul XXI, nr. 4, aprilie 1971.
* fotografia de copertă a fost realizată de Doru Drog (Incotroceni).

Andrei Popescu este doctor în istorie, cercetător independent și autor de studii destinate publicării sau circuitului privat. A fost numit doi ani consecutivi (2019 și 2020) „Cercetătorul anului” de Arhivele Naționale ale României „pentru contribuțiile în domeniul valorificării documentelor aflate în păstrarea Arhivelor Naționale ale României”. Specializat în istoria modernă a României (secolele XVIII-XX), cercetările sale se concentrează mai ales pe următoarele segmente: microistorii, biografii, genealogii, elite politice. A publicat până în prezent șapte cărți, printre care: Elita Basarabiei la 1917-1918. Zece personalități care au făcut Unirea (Editura Minerva, 2018), Jean Miclescu. Boierul de la Călinești (Editura Humanitas, 2019), Grigore Filipescu. Viața, activitatea și năzbâtiile unui om politic controversat (Editura Vremea, 2020) și Călătorind prin istorie, alături de strămoși. Povești cu țărani, preoți, învățători, negustori și meșteșugari din secolele XVIII-XX (self-publishing, 2020). Îl puteți urmări pe Facebook sau pe alte rețele sociale (găsiți lista în profilul About.me).

„Oameni și locuri din trecut” este un blog partener al proiectului „Scriem istoria ta”. Puteți solicita realizarea unor articole pe teme de interes pentru dvs. (atâta timp cât ele se potrivesc cu tematica blogului) folosind formularul de contact aflat pe paginile site-ului scriemistoriata.com sau prin e-mail, la adresa [email protected]. Dacă doriți să sprijiniți blogul, o puteți face cumpărând ghidul în limba engleză „How to Find Your Ancestors from Bucharest” sau donând simbolic o carte prin platforma Buy Me A Coffee. Puteți, de asemenea, să împărtășiți articolele cu prietenii sau rudele dvs., ajutând astfel blogul să ajungă la mai multe persoane. Vă mulțumim!