ce fericire
mansarda călduroasă în care
mi-am așezat dezordonat și în vraiște
pe rafturile mesei podelei hârtiilor
oricăror cărți împrăștiate pe-acolo
caietele romanelor mele scrise
a ars prelungind scânteia unor
cu totul și cu totul noi
începuturi

degeaba încerc să-mi reamintesc formulările
cu care am escaladat misterul și
curiozitatea cititorului
forțându-l să citească cu sete
arzătoarea dorință a deznodământului

degeaba sap ruinele acelor scrieri
că orașul refuză să-mi dezvăluie
cenușa rece a trecutului nu seamănă
din niciun punct de vedere
cu văpaia

așa sunt toate dezastrele
geneze izbăvitoare fără de care
ne-am prelungi zorii umbrelor
pe zidurile trecute ale unor zile
iluzorii

așa suntem noi nevoiții forțații
să punem de cafea proaspătă
și să invităm dialogurile să soarbă
gălăgios cuvintele negre și amare
de pe buza cănilor care
ne țin companie

Din categoria:scrieri fugare