ce fericiremansarda călduroasă în caremi-am așezat dezordonat și în vraiștepe rafturile mesei podelei hârtiilororicăror cărți împrăștiate pe-acolocaietele romanelor mele scrisea ars prelungind scânteia unor cu totul și cu totul noi începuturi

degeaba încerc să-mi reamintesc formulărilecu care am escaladat misterul și curiozitatea cititoruluiforțându-l să citească cu setearzătoarea dorință a deznodământului

degeaba sap ruinele acelor scrierică orașul refuză să-mi dezvăluiecenușa rece a trecutului nu seamănădin niciun punct de vederecu văpaia

așa sunt toate dezastrelegeneze izbăvitoare fără de carene-am prelungi zorii umbrelor pe zidu