albastrul se retrage din cerșuier ce se îndepărtează de cântaripile rupte șoptesc poate că ale mele-s acumpoate că nuale tale poate că sunt sau poate că mi-am ieșit dintre minți sub felinarul galben de adevăr pe tine nu reușesc să te ajungîn cuiburi de umbre mă-cercuiesc cămășile de forță pe rândpotecile din cameră dor iar timpul foșnește căzândcum cade cântecu` de pasăre`n izvorah colivie de amintiriah cântec cu cuțitul la os