albastrul se retrage din cer
șuier ce se îndepărtează de cânt
aripile rupte șoptesc
poate că ale mele-s acum
poate că nu
ale tale poate că sunt
sau poate că mi-am ieșit dintre minți
sub felinarul galben de adevăr
pe tine nu reușesc să te ajung
în cuiburi de umbre mă-cercuiesc
cămășile de forță pe rând
potecile din cameră dor
iar timpul foșnește căzând
cum cade cântecu` de pasăre
`n izvor
ah colivie de amintiri
ah cântec cu cuțitul
la os