... am simțit aceasta privind tabloul cu Bruno, cel aflat aproape de patul, de noptiera mea.

Simțisem nevoia unui dialog cu bunul meu prieten.

În postarea anterioară, aproape răcneam că "Trebuie să fac ceva!"

Acum, în urma unui dialog aparent mut, de câteva secunde, am simțit brusc că nu trebuie să fac ceva anume, ba chiar nimic, absolut nimic. Nu trebuie să fac, nu trebuie câtuși de puțin să am .. tot ce este necesar este să Fiu. Prezentă în viața mea dar și a altora, ca ființă pură de lumină și iubire. Asta e tot. Să fiu.. 

Bruno mi-a spus la un moment dat: "De ce îți dorești ATÂTEA, când singura ta zestre este Nemurirea ta?"

Mă întreb când o să înțeleg asta cu adevărat...

Continui să-mi doresc cărți și să mă ocup cu hobby-uri savante, dar sing...