În era tehnologiei, este firesc să devenim roboței. Ni se cer rațiune și productivitate, nu emoție și sensibilitate. La concurență cu inteligența artificială, devenim asemenea ei. Artificiali. Funcționarea din modulul logică și eficiență ne ocupă tot timpul.

Ne rămân prea puțin timp și insuficintă energie pentru familie, pentru cuplu, pentru noi înșine. Lăsăm subiectele profunde pentru mâine, ne așteptăm ca lucrurile să se rezolve singure, ne temem să nu le agravăm aducându-le în discuție. Le abordăm din același modul de roboței. Cu focus pe soluție sau cu directivitate. Nu cu suflet deschis.

Din acest modul, nici nu cerem, nici nu oferim. Reacționăm: ca dulăii care pedepsesc sau ca aricii care amorțesc.

Îmi vine în minte o glumă care maschează metaforic o realitate dureroasă.

Nu doar că suntem într-o goană de neoprit. Dar și atunci când ne oprim, din greșeală, nu mai știm să ne con...