În orașul mic de provincie, cu străzile deja pustii de la 6 după-amiază, începuse să ningă mărunt în acest sfărșit capricios de martie. Nici vremea bună nu scotea prea multă lume din casă duminica după-amiază, dar azi până și cerșetorul de sub felinarul din centru își părăsise deznădăjduit postul.

Înfofolite în blănuri date cu mult parfum, doamnele serioase ale urbei se îndreptau în grupuri mici spre singurul divertisment anunțat cu două săptămâni înainte: seara de tango argentinian.

Lume multă, lume bună la filarmonică. Sala plină la distracția culturală demnă de familiile sus-puse ale orașului: solista tânără și frumoasă, cei 4 bărbați bine care mai fuseseră la un spectacol acum câteva luni și mângâiaseră fanteziile doamnelor cu coafuri țepene.

Surpriza serii: la ultima bucată interpretată, a intrat în scenă un cuplu de dansatori de tango. Ca o singură ființă, publicul s-a îndreptat în scaun...