Ce te faci atunci cand lansezi unul dintre cele mai bune, inovatoare, geniale, nemaivazute si nemaiauzite albume aparute in ultmii 10-15 ani? Pai, trebuie sa lovesti cu ceva si mai tare. Si Weeknd s-a conformat; In primul rand s-a asociat cu probabil cea mai tare trupa a momentului Daft Punkt pentru single-ul Starboy, lansat la inceputul toamnei si care ma bucur ca aprins relativ rapid si in Romania radio airplay (aici as vrea sa deschid paranteza si sa atac subiectul cenzurii, cel putin la noi in tara, unde I'm a motherfucking Starboy se aude asa cum le zice; acum, nu sunt asa pudic, si imi plac piesele asa cum le face artistul, ne truchiate; dar totusi, nu ma consider o tara mica, in care sa nu mai stim o limba de circulatie interantionala cum e engleza, pe care, in ciuda legendelor, o cam vorbeste toata Europa; as fi mai prudent in cazurile astea).
La inceput nu mi-a fost clar daca tot albumul este in colaborare cu ei sau doar single-ul care da si numele. Si intr-adevar, sunt doar doua piesa cu ei. Ceea ce e tare. Din clip vedem puternicul mesaj pe care vrea sa-l transmita, cu un subanteles mult prea profund pentru mainstream, dar cunoscand background-ul artistilor (pe Weeknd il cheama Abel si e original -familia- din Etiopia, tara jumate musulmana, jumate crestina-copta, aproape ortodoxa). Scena cand ia crucea in mana si darama tot e cu impact crestin, si am inteles asta din prima. Daft Phunk sunt si ei pe aceeasi lungime de unde si cum se spune, u got to trust me on this one.
Dragoste, sex, nebunie, droguri, masini (multe masini, si scumpe), sunt in general subiectele pe care artistul le-a abordat inca de la inceput si continua pe aceeasi linie, in stilul propriu-caracteristic (ciudat sa spun asta cand are si mai multe piese in zona Michael Jackson si cred ca aveam nevoie cu totii de sound-ul acesta).