Ți-am dat șapte ani de acasă... asa cum m-am dumirit eu mai bine, asa cum m-au ținut puterile si m-a ajutat mintea. Cu siguranță s-ar fi putut mai mult, insa eu ma bucur pentru ca nu a fost mai puțin, pentru ca am avut sănătatea, dar mai ales răbdarea sa te aștept sa cresti, sa începi sa mergi pe propriile picioare si sa pui in cuvinte toate gândurile pe care le ai. Nu a fost ușor, dar am făcut tot ceea ce am putut pentru ca tu, copilul meu, sa cresti curat la minte si la trup, atât cât m-am priceput. În toți acești șapte ani am privit in jur, insa nu ca sa te compar pe tine cu alți copii, ci ca sa vad daca tu ai putea sa ai mai mult, mai bun, mai curat. Nu am reușit de fiecare data, insa am încercat, de multe ori chiar împotriva unei logici elementare, dar m-am străduit.Copilul meu, in aceasta dimineața ai depășit o bornă importantă din viața ta, din viața noastră defapt. Te vei întoarce in acest punct de foarte multe ori in viața atunci cand vei