Timp, timpuri, ipoteze

Prin 199o, am cunoscut un american, venit în grabă la București, să vadă cu ochii lui ce se întâmpla la noi. Era născut, crescut și educat în SUA, dar părinții lui erau români și în familie se vorbea deseori despre România, așa că a dorit să vadă singur cum era țara pe care ai lui o părăsiseră de nevoie.

Din prima zi a început să ne demonteze miturile și prejudecățile despre America. El ne spunea că, în general, SUA nu seamănă nici pe departe cu ceea ce vedeam noi pe vremuri în serialul Dallas, că există mulți oameni care nu călătoresc în afara statului în care s-au născut, că nu este totul roz și nemaipomenit. Și ne recomanda să nu ne dorim așa ceva – adică să avem o țară în care totul să devină roz și nemaipomenit peste noapte, pentru că este imposibil, așa ceva nu există nicăieri.

Am înțeles la ce se referea – perfecțiunea nu există, este o dovadă de imaturitate să a...