Fără ochi și fără buze eu privesc în gol ca prostul
Căci fără tine viata efectiv nu-și are rostul.
Gând cu gând eu zbor la tine pe cărări anevoioase
Și mă scald în dor... Si doare distanța dintre trupurile noastre.

Doar speranța, scut de aur, ce de suflet mi-e legată va putea din el să scoată
Lamă cea cu spini a fricii ce adânc este blocată.
Eu mă rog și implor divinul să mă scoată din impas,
Zilnic să îți privesc chipul și s-ascult angelic glas.