Fără ochi și fără buze eu privesc în gol ca prostulCăci fără tine viata efectiv nu-și are rostul.Gând cu gând eu zbor la tine pe cărări anevoioaseȘi mă scald în dor... Si doare distanța dintre trupurile noastre.
Doar speranța, scut de aur, ce de suflet mi-e legată va putea din el să scoatăLamă cea cu spini a fricii ce adânc este blocată.Eu mă rog și implor divinul să mă scoată din impas,Zilnic să îți privesc chipul și s-ascult angelic glas.