Profesorul Andrei Marga și-a lansat marți, 13 iunie, o nouă carte, „Lumea scindată”, apărută la editura Meteor Press. Titlul poate fi considerat prea general, dar identificarea pe care profesorul o face mutațiilor produse în lume de la încetarea climatului de cooperare internațională și apariția celui de confruntare, cu un cortegiu nou de probleme, îl justifică pe deplin.

Cartea are mai multe caracteristici. Mai întâi, este o lucrare de filosofie, de sistematizare a multora dintre ideile pe care profesorul Marga le-a enunțat disparat în intervenții publice anterioare. Filosofia, domeniul de excelență al profesorului, este atrasă în analiză prin refrișarea multora dintre ideile clasicilor care au semnificații utile pentru lumea contemporană.

Lectura prilejuiește un excurs prin repere ale gândirii filosofice ale unor titani precum Hegel, Heidegger sau Habermas, cărora profesorului Marga le-a consacrat tratate sau studii de referință.

În al doilea rând, este o carte de analiză. Profesorul examinează implicațiile scindării lumii sub aspect economic, social, mediatic, cultural, rămânând „sub cupola filosofiei” și încercând să găsească o ieșire spre o „democrație reflexivă”.

Scindarea lumii devine temă de cercetare cu metodologia proprie oricărui demers teoretic de anvergură. Precepte ale filosofiei clasice devin instrumente cu care autorul dezleagă multe dintre confuziile lumii de astăzi. Justificând „Întoarcerea la Hegel”, pe care profesorul o argumentează în primul capitol, abordarea factuală se face pornind de la teza hegeliană a realității ca întreg, deci luând în seamă întregul situațiilor.
În al treilea rând, este o carte de atitudine. Nevoia de atitudine este poate una dintre cele mai acute în societatea românească de astăzi. Realitățile românești sunt proiectate pe fundalul mutațiilor din lumea contemporană, oferind autorului prilejul afirmării unor puncte de vedere fără echivoc.

Atitudinea este sistemul vascular al cărții, cel care-i dă însuflețire și energie, așa cum recursul la paradigmele filosofiei clasice ar reprezenta „sistemul cerebral” al lucrării.
În al patrulea rând, cartea este un elogiu adus meritocrației, intelectualilor publici, dar și o pledoarie pentru schimbarea paradigmei de funcționare a societății românești.

Prostocrația trebuie înlocuită, e nevoie ca deciziile să aparțină unor oameni calificați, mințile luminate să fie aduse în prim-plan, reflecția publică trebuie stimulată, controlul aleșilor de către cetățeni ar trebui reformulat juridic, dreptul instituțional la opinie, nu doar la cuvânt, ar trebui reconstituit – și alte asemenea soluții sugerate transformă cartea într-un veritabil manifest al meritocrației.

Aceste patru paliere mai importante se întrepătrund în construcția cărții, conferindu-i consistență de conținut, densitate tematică și coerență interioară. Profesorul Marga oferă răspunsuri originale la multe întrebări ale unei lumi în scindare, pentru care clasificarea tradițională a societăților – capitalism, socialism, corporatism – nu mai e actuală. „Taxonomiile existente nu mai fac față”, o nouă teorie a societăților se impune a fi realizată. Pentru societatea în care trăim, profesorul ar propune, „cu titlu provizoriu” , termenul de societalism, organizare în care „societatea are ascendent asupra individului” . Individul e totuși, liber, dar mai dependent ca altă dată de ceea ce-l încadrează. (Inspirat de acest termen, cred că ar merita analizat și un altul, cel de societatism care ar desemna societățile în care statul are rol dominant asupra indivizilor, și nu invers).
În spiritul tezei hegeliene potrivit căreia istoria este o „succesiune a lumilor”, profesorul Marga continuă o periodizare a istoriei contemporane, considerând că după implozia sistemului socialist provocată în 1989 s-a instalat o lume unipolară. După care, din 2010, începe o nouă perioadă în care puterea se distribuie treptat spre estul asiatic, conturându-se o lume multipolară. Această „fluiditate în ordinea lumii” este, în opinia profesorului Marga, una dintre cele șapte probleme principale ale lumii scindate. Lumea în care am intrat a fost botezată în fel și schip, societate informațională, comunicațională, cleptocratică etc. S-a vorbit chiar și despre o „societate postseculară”, care marchează „revenirea religiei ca resursă culturală”. Andrei Marga propunea, încă din 2016 termenul de „societate nesigură”, cu o analiză cuprinsă în cartea cu același titlu, apărută atunci la Editura Niculescu. Termenul era premonitoriu, întrucât lovitura de stat de la Kiev, din 2014, produsă prin montarea fenomenului Maidan, avea să fie de facto la originea lumii nesigure în care trăim astăzi.
În privința Ucrainei, profesorul Marga își reafirmă susținerea pentru concluziile formulate de școlile realismului american de la Chicago și Harvard. Cercetători de calibru din SUA, profesori și politologi deopotrivă, consideră că, în esență, cauza războiului din Ucraina rezidă în „neaplicarea și nerespectarea înțelegerilor strategice dintre supraputeri”. Fără a se ajunge la o înțelegere pe baze noi între supraputeri, scindarea lumii se va adânci și mai mult, consideră profesorul Marga. Este aceeași teză pe care a lansat-o cândva și-ntr-o conferință la Alba Iulia care a stârnit reacții vehemente din partea propagandei militariste, plină de „inepții ale slugărniciei”, care domină spațiul public românesc. Nu este locul aici să intrăm în detalii.

„Indicatorul impunător”, cum spune Marga, al mutațiilor produse în ordinea politică a lumii după anul 2010 îl reprezintă „ascensiunea Chinei la rangul de supraputere”, „dependența oricărei soluții la dificultățile de astăzi de atitudinea acestei țări”. Observația esențială pe care profesorul Marga o face în legătură cu inconștienta propagandă anti-chineză ce bântuie pe meleagurile dâmbovițene este fără drept de apel: China nu-și exportă organizarea statală, nu vrea să-și impună niciunde propriul sistem politic! Aș adăuga aici că istoria dovedește cum alte supraputeri fac tocmai contrariul, încercând să-și impună cu tancurile, din Vietnam până în Afganistan, propriul sistem politic, violentând modul secular de viață al popoarelor respective. În Irak a fost înlăturată o dictatură – în numele democrației (și-al mufării la țevile cu țiței, e drept) – dar, în loc de un modern parlament capitolian, în țară a renăscut medievalul Califat din Bagdad.
„Ideea unui singur fel de democrație este total nedemocratică”, afirmă profesorul Marga. După cum, în context, „monopolul pretins al societății deschise contrazice deschiderea însăși”. Sorosismul și „catastrofa hermeneutică” a filosofiei popperiene suportă în cartea profesorului Marga o critică remarcabilă și definitivă.
La fel de severă este și examinarea stării mass-media, care a parcurs un proces de „refeudalizare”, în sensul trecerii unui serviciu public atât de important în proprietate privată, cu toate drepturile pe care un feudal le are asupra moșiei sale. Din acest punct de vedere, tabloul mass media este unul alarmant, publicul format din cetățeni a fost luat sub controlul presei, iar propaganda și ideologia au sufocat gândirea liberă a presei, care era menirea ei de căpătâi.
Profesorul Marga face și o analiză a raportului dintre globalizare și globalism. Prima este, în esență, o politică de piață. Globalismul este o ideologie, născută din convingerea că dacă lași pe alții să te conducă scapi de toate problemele. Confuzia dintre cei doi termeni este adesea intenționată. Iubesc globalizarea, dar detest globaliștii, ar spune un mare dramaturg național.

Profesorul subscrie la o aserțiune frecventă în politologie potrivit căreia „mândria națională este pentru țări ceea ce este respectul de sine pentru individ”. „Suveranitatea națională rămâne stâlpul ordinii raționale a lumii”, afirmă fostul rector și ministru de Externe.

Pentru Andrei Marga, „nimic nu se plătește mai scump decât îngustimea vederilor, sărăcia minții, abuzurile și corupția celor care ajung în posturi publice…au ajuns la decizii inși care nu cunosc harta lumii și unii care nici nu știu unde se află”.
Soluția este „revenirea juridică a democrației la meritocrație”, numai o „democrație reflexivă”, a gândirii și a fundamentării deciziilor pe cunoaștere nu pe impostură pot asigura „deschiderea societății”.

Cartea profesorului Marga se încheie cu următorul paragraf: „Oricât de complexă este realitatea, o luminare a minților, începând cu „intelectualii publici”, este primul pas spre risipirea confuziilor de azi. Precum în iluminism, luminile vin din capete, iar cele mai pregătite pot pune lumea în mișcare”.

Aș continua aici acest paragraf în felul următor: dacă este adevărat că numai capetele luminate pot pune lumea în mișcare, atunci este datoria lu Andrei Marga să se implice în schimbarea profundă din societatea românească. În abolirea prostocrației și instaurarea meritocrației. Să coboare din tribună în teren, să ridice steagul și sunt convins că lumea îl va urma. Sunt foarte mulți oameni luminați care așteaptă un asemenea semnal. Am mai scris acest lucru (https://www.cotidianul.ro/se-aud-iar-clopotele-de-la-alba/)

Profesorul Andrei Marga este candidatul la președinție de care acum România are nevoie mai mult ca oricând. După două decenii pierdute cu un turnător la securitate și cu un analfabet funcțional, țara are nevoie să-și deschidă ferestrele, să respire aer curat și să fie luminată de oameni deștepți și devotați intereselor naționale.

Domnia sa este o asemenea personalitate luminată și pregătită, capabilă să pună lumea în mișcare, precum o descrie admirabil în preceptele sale.
Și-atunci, parafrazându-l pe Arghezi, ce vorbim să și fumăm…

OCTAVIAN STIREANU