O să fiu subiectivă, dar o dată la 9 ani am dreptul ăsta. Am dreptul ăsta pentru că o dată la 9 ani reușesc să mă bucur la Botoșani de concertele artistului meu drag. Îl iubesc de când nici nu-mi luasem buletin. Am plâns pentru că ratam emisiuni cu el. Am parcurs kilometri prin țară pentru că la Botoșani vine atât de rar. Am plâns de fericire pentru gloriile lui și mi-am făcut nod de lacrimi pentru nedreptățile care i s-au făcut. Am îndurat ironii de la neaveniți care, pentru că nu beneficiază în spate de un trust media, l-au înjosit. Apoi, tot ei au strigat în gura mare: „E tare Enache!”. Da, Enache e tare pentru că înainte de toate cunoaște muzică. Pentru că, înainte de toate, el își construiește showurile cercetând ce este afară, ce iubește publicul și face o poveste de repetat o dată, de două ori, de ‘nspe mii de ori. Mereu cu updateul ăla necesar pe care îl înțelege. E mereu la modă, e mereu fresh. Da, și n-...