Marele eveniment din 26 august a fost nu atât concursul de alergare, cât să mă aflu pentru prima oară în preajma Masivului Mont-Blanc. M-au impresionat ghețarii dincolo de cuvinte și dincolo de toate imaginile văzute înainte. Sentimentul pe viu combină grandoarea și fragilitatea naturii cu o frumusețe copleșitoare, totul la o scară pe care oamenii nu o vor cuceri niciodată chiar dacă vârfurile se urcă pe x rute și aerul e brăzdat aproape continuu de elicoptere.

Cât despre motivul ce m-a adus în Chamonix, am alergat bine și calculat primii patruzeci de kilometri apoi mi-am atins limitele fizice și mai departe am negociat din greu cu cele psihice. Celebra atmosferă nu se dezice și e dată de numeroșii spectatori - atipic de mulți pentru un sport majoritar de amatori, dar asta nu-mi anulează așteptările ceva mai mari de la organizatori și de la marele eveniment ce până la final mi s-a părut centrat mai mult pe show decât pe nevoil