În jurul Catedralei Stephansdom parcă simţi cum pluteşte în aer un
mister. Se simte asta de cum ajungi fie că eşti în preajma
Crăciunului - aşa cum am fost noi - fie că eşti în altă perioadă a
anului. De la lumea pestriţă poliglotă mai mult sau mai puţin
religioasă, până la clericii oficiali frumos îmbrăcaţi, toţi adoptă
o atitudine de sărbătoare. O sărbătoare a măreţiei dar şi a
pioşeniei, a recunoştinţei dar şi a aducerii aminte a ororilor
petrecute, a lucrurilor eterne dar şi a celor trecătoare. Vei
scoate un sunet de admiraţie la primul contact vizual cu
impunătorul colos, dar odată intrat înăuntru, acelaşi sunet de
admiraţie te va face să te simţi mic, umil. Vei înţelege că nimic
pământesc nu este etern şi se poate spulbera într-o clipă, aşa cum
a păţit măreaţa construcţie la care te uiţi, atunci când la
sfârşitul războiului trupele germane în retragere au lăsat-o în
ruină, dar vei înţelege şi cum prin forţa unită a vienezilor, ceea
ce părea imposibil, astăzi este deja realizat, prin reconstrucţia
simbolului lor trecut, prezent şi viitor, un monument de aducere
aminte a multor evenimente istorice marcante pentru deja modernul
oraş, monument ce împreună cu întregul centru istoric al Vienei
este inclus în Patrimoniul UNESCO.
Se spune că Stephansdom "poartă" istoria locului cam din anul 1147,
când pe locul actualei catedrale se afla o biserică în stil
romanic. La actuala construcţie gotică s-a început practic pe la
1304, cu intervenţiile ulterioare însemnând consolidări, adăugiri
şi reconstrucţii, ultima fiind pe la 1950, de când se păstrează
forma de azi. Întreţinerea edificiului consumă cam 2,2 milioane de
euro pe an. Asta în condiţiile în care pentru micile reparaţii sau
curăţiri periodice ale dantelăriilor nu se apelează la firme
specializate, ci la breasla meşteşugarilor instituită de când
dăinuieşte catedrala şi care se ocupă DOAR cu acest lucru, breaslă
ce îşi are sediul pe latura de nord a catedralei (acolo unde sunt
trăsurile), un atelier cu denumirea de Dombauhütte.
Te vei minuna de acoperişul domului ce are o înălţime dublă faţă de
cea a zidurilor pe care se sprijină, dar mai ales de mozaicul
colorat al ţiglelor cu care este acoperit, pe una din aceste părţi
putând fi văzute reprezentările vulturului cu două capete ce
simbolizează imperiul austriac, iar pe cealaltă parte (de nord)
stemele Vienei şi Austriei. Cele 230.000 de piese ale puzzle-ului
ce îmbracă acest frumos acoperiş, par a fi montate ieri, aşa de
curate sunt, acest lucru datorându-se înclinaţiei foarte mari sub
care sunt aşezate, astfel că orice ploaie ajută la o autocurăţare
rapidă. Am înţeles că în serile de vară, se poate face o plimbare
pe acoperiş contra cost, de unde poţi avea o imagine din mai multe
unghiuri asupra oraşului. Noi am urcat doar în turnul de sud. Ne-am
dat duhul la capătul celor 343 de trepte unde am avut parte de o
panoramă splendidă şi am înţeles de ce era folosit ca punct de
observare în vechime. Cel ce avea această misiune, avea aici un mic
apartament iar dacă vedea ceva suspect sau vreun incendiu, trăgea
clopotele.
Pentru cei mai comozi, există o altă variantă de panoramă de la o
înălţime mai mică, mai precis de deasupra turnului de nord unde se
ajunge cu un lift luat dinăuntrul catedralei. Acest turn are numai
68 de metri faţă de 136 cât măsoară turnul de sud. Iniţial se dorea
a fi două turnuri gemene, însă perioada gotică se cam terminase şi
au terminat turnul de nord cu o "căciulă renascentistă".
Catedrala mai are încă două turnuri, turnurile romane aflate de o
parte şi de alta a intrării principale, cu înălţimi de 65 de metri,
denumirea lor venind de la faptul că materialele din care au fost
construite au provenit din vechea structură construită de romani.
Aceste turnuri, împreună cu gigantica intrare sunt cele mai vechi
părţi ale structurii.
Cu anumite ocazii pot fi auzite toate cele 23 de clopote ale
catedralei. Cel mai mare, aflat în turnul de nord, este al doilea
ca mărime după cel din Kölner Dom - Catedrala orasului cu iz de
"Cologne".
Interiorul este magnific. Orgile, altarele, capelele,
ornamentaţiile, toate acestea îţi vor mânca din timp, aşa că fii
pregătit. Poţi intra şi în catacombele de dedesubt, unde sunt
păstrate rămpşiţele unor oameni importanţi. Sarcofagele însele sunt
nişte opere de artă.
Pentru ore de vizitare şi tarife vedeţi aici.
Mozart, care a trăit o perioadă într-un apartament modest din
apropierea catedralei, a avut cununia religioasă în Stephansdom.
Tot aici a avut şi oficierea înmormântării marelui
compozitor.
Dar. gata cu vorbăria, să vedem imagini.
|
"Căciula" turnului de nord şi terasa unde se ajunge cu liftul
interior |
|
Detaliu faţada principală |
|
Oare câtă vreme o fi numărat?
|
|
Faţada nordică. Dedesubt se află intrarea în dependinţele
breslei meşteşugarilor artişti responsabili cu întreţinerea
clădirii. |
|
Ce ziceţi de o plimbare cu trăsura? Tot din partea de nord a
catedralei. |
|
Căluţi în straie de sărbătoare |
|
Johannes Capistrano italianul franciscan ce se zice că s-a
rugat împotriva invaziei turce din 1451. |
|
Faţada sudică; se vede pe acoperiş simbolul Austriei, vulturul
cu două capete. |
|
Prin "măruntaiele" Turnului de sud |
|
De undeva de acolo de sus, se văd imaginile următoare, pentru
care merită efortul urcarii celor 343 de trepte |
|
"Căciula" turnului de nord şi o parte din acoperiş |
|
În depărtare se vede cupola oxidată verzuie a Peterskirsche,
iar mai departe turnurile Primăriei |
După ce cobori scările înguste în spirală unde te vei opri de
nenumărate ori pentru a putea trece pe lângă cei ce urcă (pentru a
evita aglomeraţia e bine să mergeţi cât mai de dimineaţă), vei
putea să te relaxezi fie luând o trăsură pentru o plimbare, fie vei
interacţiona cu vânzătorii ambulanţi de bilete îmbrăcaţi (cel puţin
în parte) în costume de epocă, de unde vei putea cumpăra bilete la
una din nenumăratele reprezentaţii muzicale din care nu lipseşte
Mozart, fie vei dori să mergi la un window - shopping pe Graben,
despre care vă voi povesti în postul următor.